Azi, de la ora 21.45, se joacă Elveția-România. Va fi meciul 739 din bilanțul general al naționalei României. La zi avem 326 victorii, 188 egaluri, 224 înfrângeri, 1206-936 golaveraj.
Cu Elveția am avut mai multe meciuri cu miză decât amicale. Acestea din urmă se ridică doar la două.Dacă acum pornim clar cu șansa a doua în confruntările cu ei, în trecut mai mereu eram considerați favoriți. Cu toate acestea, am avut din partea acestei naționale multe surprize neplăcute.
Prima a fost de demult, când am jucat în preliminariile CM 1934. Eram în grupă cu ei, și cu iugoslavii. Se juca doar un singur meci.
În primul, ei au terminat acasă egal cu „plavii”, 2-2. Apoi, tot la ei acasă, 2-2 am remizat și noi. Și urma să jucăm meciul decisiv la București cu Iugoslavia. Cu câteva zile înaintea acestuia însă, FIFA avea să ne dea meciul din Elveția pierdut la masa verde, 0-2, din cauză că ne reclamaseră că Barátky nu avusese drept de joc, și li s-a dat dreptate. Din fericire, în ultimul joc am învins Iugoslavia și ne-am dus la turneul final.
Pentru Euro 68, am fost în preliminarii în grupe cu ei și cu italienii. Cei din urmă, care aveau să și câștige competiția, erau favoriți clari la calificare. Însă în meciul de la Zürich, echipa noastră a suferit un neașteptat de sever eșec, 1-7, mulți dintre cei prezenți afirmând că li s-a pus ceva în mâncarea îngurgitată înaintea meciului, jucând toți cu dureri de burtă.
Pentru prel. CM 70, ca o răzbunare, ai noștri i-au învins în ambele partide, iar ei, fără să vrea, ne-au ajutat prin rezultatele înregistrate cu celelalte adversare.
Pentru prel. CM 82 situația a fost cu totul alta. Într-o grupă cu Anglia, Ungaria, Elveția și Norvegia, avusesem rezultate destul de bune, datorită cărora speram cu îndreptățire la calificare. Mai rămăseseră două jocuri, ambele cu Elveția, pe care dacă o băteam, mergeam în Spania. Numai că, am pierdut chiar la București, pe un stadion „23 August” arhiplin, 1-2, după ce am condus cu 1-0. Așa că s-au calificat Anglia și Ungaria.
În preliminariile pentru Euro 1992, le-am luat 3 puncte din 4, după două meciuri grele, de uzură, muncite. Nu ne-am calificat totuși la acel turneu final, dar nu din cauza lor.
Ne-am reîntâlnit, de această dată pentru prima oară la un turneu final, cel al CM din 1994, în SUA, fiind în aceeași grupă. A fost meciul numărul 2, pe care l-am pierdut neașteptat de sever, 1-4, un scor mincinos, față de cele petrecute în teren, având și un arbitraj potrivnic al unui arbitru nemernic din Tunisia.
Din fericire, acea înfrângere, chiar dacă ne-a adus mari emoții, nu ne-a împiedicat să trecem de faza grupelor și să înregistrăm cea mai bună performanță din istoria echipei naționale.
În fine, ultima oară ne-am întâlnit tot la un turneu final, Euro 2016. Tot al 2-lea meci. O partidă în care elvețienii ne-au dominat clar, dar mulțimea atacurilor lor ca și mingile trimise spre poarta noastră au ocolit-o, reușind un egal nemeritat, care însă nici nu ne-a ajutat să ne calificăm, căci a fost singurul punct obținut de noi în acea competiție.
29.10.1933 Berna: ELVEȚIA – ROMÂNIA 2-2 (0-1) prel.CM 02.11.1966 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 4-2 (4-0) prel.CE 24.05.1967 Zürich: ELVEȚIA – ROMÂNIA 7-1 (3-0) prel.CE 23.11.1968 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 2-0 (0-0) prel.CM 14.05.1969 Lausanne: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-1 (0-1) prel.CM 10.10.1981 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-2 (0-0) prel.CM 11.11.1981 Berna: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-0 prel.CM 03.04.1990 Luzern: ELVEȚIA – ROMÂNIA 2-1 (1-1) amical 03.04.1991 Neuchâtel: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-0 prel.CE 13.11.1991 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-0 (0-0) prel.CE 22.06.1994 Detroit (SUA): ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-4 (1-1) t.f. CM 30.05.2012 Luzern: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-1 (0-0) amical 15.06.2016 Paris (Franța): ELVEȚIA – ROMÂNIA 1-1 (0-1) t.f. CM
Meciul tricolorilor cu Elveția va fi arbitrat de o brigadă din Italia avându-l la centru pe Daniele Orsato, care va fi ajutat de asistenții Ciro Carbone şi Alessandro Giallatini, iar rezervă este Andrea Colombo.
Născut la 23.11.1975, la Montecchio Maggiore, Daniele Orsato a devenit arbitru FIFA în 2010. El avea să conducă de-a lungul carierei meciuri în toate competițiile fotbalistice importante. Cel mai important, finala C1 din 2020, din Bayern München și Paris Saint-Germain. În 2020, a fost desemnat de IFFHS cel mai bun arbitru al anului.
Pe Orsato l-am mai avut de două ori la centru. Mai întâi în precedenta campanie Euro, la 15.11.2019, România – Suedia 0-2. Iar apoi, la ultimele preliminarii CM, la 11.10.2021, România – Armenia 1-0. De asemenea, s-a mai intersectat cu fotbalul românesc de 3 ori în cupele europene: 05.12.2012, Manchester United – CFR Cluj 0-1, în grupele Ligii Campionilor; 21.08.2014, Petrolul Ploiești – Dinamo Zagreb 1-3, în play-off-ul Ligii Europa; 16.08.2016, Steaua București – Manchester City 0-5, în play-off-ul Ligii Campionilor.
Va fi al 43-lea joc cu un arbitru italian la centru. Bilanțul este următorul: 19 victorii, 10 egaluri, 13 înfrângeri.
De mai bine de un deceniu, selecționata Elveției, precum multe altele din Occident, a devenit o… multinațională, cu o mulțime de fotbaliști care fie că ei s-au părinții lor s-au născut pe alte meleaguri decât cel elvețiene.
Cei mai mulți provin din Kosovo sau au origini albaneze. Având în vedere că se află în grupă și cu… Kosovo, acest lucru se arată foarte interesant și se poate pune întrebarea cum vor juca împotriva acesteia, având în vedere puternicele sentimente naționaliste pe care le au aceștia.
I-am numărat pe toți, iar numărul lor este de 15.
Valon Behrami 83 / 2 (2005-2018)* Blerim Džemaili 69 / 10 (2006-2018) Almen Abdi 6 / 0 (2008-2009)* Albert Bunjaku 6 / 0 (2009-2010)* Xherdan Shaqiri 113 / 27 (2010-2023) Granit Xhaka 114 / 13 (2011-2023) Admir Mehmedi 76 / 10 (2011-2021) Pajtim Kasami 12 / 2 (2013-2016) Shani Tarashaj 5 / 0 (2016)* Nico Elvedi 46 / 1 (2016-2023) Florent Hadergjonaj 1 / 0 (2017)* Albian Afrim Ajeti 11 / 1 (2018-2020) Andi Zeqiri 8 / 0 (2021-2023) Kastriot Imeri 1 / 0 (2021) Ardon Jashari 2 / 0 (2022)
Dintre aceștia, 4, Shaqiri, Xhaka, Elvedi și Zeqiri, fac parte din lotul actual. De asemenea, Shaqiri, Xhaka, alături de Behrami, Džemaili, Mehmedi și chiar Elvedi au fost sau sunt jucători importanți pentru naționala Elveției, având în vedere numărul mare de meciuri și competițiile la care au participat pentru aceasta.
Născut la Basel, Murat Yakin are origini turce (părinții săi, Mustafa și Emine). Numele lui de fapt se citește Yakîn. A jucat la Grasshopper (1992-1997), VfB Stuttgart (1997-1998), Fenerbahçe (1998-2000), Basel (2000 și 2001-2006), 1.FC Kaiserlsautern (2000-2001). A fost libero sau mijlocaș defensiv. A câștigat 5 titluri și 3 cupe ale Elveției. De asemenea a evoluat aproape 49 de meciuri în naționala Elveției, participând la Euro 2004.
Ca antrenor, a început ca secund, la Concordia Basel și Grasshopper. A devenit principal la echipe din țara sa: Frauenfeld (2008), Thun (2009-2011), Luzern (2011-2012), Basel (2012-2014), pentru un sezon s-a dus în Rusia, la Spartak Moscova (2014-2015), a revenit acasă, la Schaffahusen (2016-2017 și 2019-2021), Grasshopper (2017-2018), Sion (2018-2019). Din 2021 este la naționala Elveției, cu care s-a calificat la turneul final al CM 2022.
Are un frate mai mic cu trei ani, Hakan Yakin, care a avut o carieră mai prodigioasă, printre altele jucând de 86 de ori pentru naționala Elveției, cu care a aprticipat la 4 turnee finale de anvergură. Frații Yakin au fost numerele 2 și 3 de jucători turci importanți ai naționalei Elveției, după Kubilay Türkyilmaz, cu care fotbalul românesc s-a înfruntat în anii 90.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER