Pe lista celor mai dure înfrângeri suferite de naționala României, în toată istoria ei, meciul de la Zurich, din 1967, are un loc aparte. Practic, e cel mai rușinos eșec al tricolorilor, din ultimii 75 de ani, fiind depășit doar de acel 0-9, din 1948, consemnat în fața Ungariei.
În același timp, înfrângerea cu Elveția este și acum o nebuloasă, în ceea ce privește evoluția unei echipe tricolore, care a încasat șapte goluri în 55 de minute, reușind golul de onoare, prin Dobrin, abia la 0-7.
În preliminariile Campionatului European din 1968, România a căzut într-o grupă din care mai făceau parte Italia (viitoarea campioană continentală), Elveția și Cipru. Tricolorii pierduseră, 1-3 cu Italia, zdrobiseră cu 7-0 și 5-1 Ciprul și bătuseră Elveția, la București, scor 4-2, după ce la un moment dat tabela arăta 4-0.
Ce s-a întâmplat între noiembrie 1966, adică de la momentul 4-2 cu Elveția, și mai 1967, momentul 1-7, tot cu Elveția, e greu de explicat, mai ales că mare parte din echipă a fost aceeași. M. Ionescu, C. Popa. Mocanu, Pîrcălab, Mircea Dridea, Lucescu au jucat în ambele partide.
La Zurich, între minutele 12 și 67, a fost măcel la poarta noastră. Șapte goluri primite, trei de Mihai Ionescu și patru de Ilie Datcu, introdus la pauză pe teren, de cei doi antrenori ai naționalei, Ilie Oană și Ștefan Kovacs, care împărțeau de pe poziții de egalitate, rolul de principal, la dorința lui Gică Popescu, care era președintele Federației Române de Fotbal. Eșecul din Elveția a provocat un adevărat cutremur în fotbalul românesc, conducerea fiind schimbată.
În locul cuplului Ilie Oană – Stefan Kovacs, a fost numit selecționer Angelo Niculescu, cel care a lămurit și una dintre cauzele durerosului rezultat din Elveția. “Eu eram prieten cu Gică Popescu, Oană şi Kovacs, așa că am stat de vorbă cu ei. Mi-au spus că şi ei au fost surprinşi de slăbiciunea cu care au jucat fotbaliştii cu Elveţia, că prea au căzut din punct de vedere fizic. Până la urmă, s-a dovedit că jucătorii au primit de la doctor nişte medicamente, în ideea de a-i stimula şi de a-i întări. Ca să le sporească potenţialul de joc. Asta a avut un efect negativ. Nu mai puteau să reziste pe picioarele proprii. A fost un fel de dopaj nefericit”, a dezvăluit Angelo Niculescu, într-un interviu de acum zece ani, pentru Adevărul.
Nu se știe exact ce pastile le-ar fi dat medicul echipei de atunci, Nicolae Stănescu, dar cert e că fotbaliștii abia stăteau în picioare.
„La Zürich a fost ceva în neregulă! Am prezentat în teren o echipă foarte bună, cu Dobrin, Pârcălab, Dridea, Lucescu. Ce li se poate reproşa acestor jucători, din punct de vedere valoric? Cu toate acestea, echipa a manifestat o dereglare anormală în teren, jucătorii fiind practic nişte umbre. Elveţienii s-au speriat şi ei la un moment dat de scor, în minutul 65 aveau deja 7-0! Au oprit motoarele, iar Dobrin a marcat şi el golul de onoare. Dar de ce oare ne-am pierdut în aşa hal busola?”, s-a întrebat și Ilie Oană, peste ani.
Într-adevăr, naționala a avut pe teren cam tot ce exista mai bun în fotbalul românesc la vremea respective: Mihai Ionescu (Petrolul), înlocuit la pauză cu Ilie Datcu (Dinamo)- Cornel Popa (Dinamo), Nelu Nunweiller (Dinamo) Dumitru Nicolae (Steaua), Mihai Mocanu (Petrolul) – Gergely (Dinamo) Dobrin (FC Argeș) – Pârcălab (Dinamo), Ion Ionescu (Rapid), Mircea Dridea (Petrolul), Mircea Lucescu (Sportul Studențesc).
Meciul cu pricina a fost ultimul pentru Mircea Dridea la echipa națională, vedeta Petrolului bifând doar 18 selecții pentru tricolori. În același an, el marcase golul singurei victorii a României pe terenul Franței, 2-1 la Paris, însă după eșecul de la Zurich a fost unul dintre țapii ispășitori.
„Eram parcă aterizaţi de pe altă planetă. Pe teren parcă pluteam, aveam impresia că vin tribunele spre noi, făceam eforturi mari să ne găsim echilibrul fizic și moral, dar nu reuşeam să ne adunăm. A fost o înfrângere care a rămas ca o pată pe palmaresul nostru internațional. După meci, eu am fost forţat să mă retrag din lotul naţional, dar am continuat la echipa de club“, a povestit Dridea, care la vremea aceea avea 30 de ani.
Portarii Mihai Ionescu și Ilie Datcu și-au încheiat și ei cariera la națională, ambii oprindu-se la 13 selecții, borna ghinionistă atinsă contra Elveției.
ELVEȚIA – ROMÂNIA 7-1 (3- 0)
Zürich, 24.05.1967
Campionatul European
Stadion: Hardtum.
Spectatori: 30.000.
Au marcat: Künzli (12′, 67′), Quentin (15′, 32′), Blättler (46′), Dumitru (59′ autogol), Odermatt (63′) / Dobrin (70′).
ELVETIA: Kunz – Tacchella, Perroud, Michaud, Pfirter – Odermatt, Bäni, Dürr – Künzli, Blättler, Quentin. Antrenor: Alfredo Foni.
ROMÂNIA: Mihai Ionescu ( Ilie Datcu) – Cornel Popa, Ion Nunweiller, Dumitru Nicolae, Mihai Mocanu – Vasile Gergely , Nicolae Dobrisn – Ion Pârcălab , Mircea Dridea, Ion Ionescu, Mircea Lucescu Antrenori: Ilie Oană și Ștefan Kovacs
29.10.1933 Berna: ELVEȚIA – ROMÂNIA 2-2 (0-1) prel.CM 02.11.1966 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 4-2 (4-0) prel.CE 24.05.1967 Zürich: ELVEȚIA – ROMÂNIA 7-1 (3-0) prel.CE 23.11.1968 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 2-0 (0-0) prel.CM 14.05.1969 Lausanne: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-1 (0-1) prel.CM 10.10.1981 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-2 (0-0) prel.CM 11.11.1981 Berna: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-0 prel.CM 03.04.1990 Luzern: ELVEȚIA – ROMÂNIA 2-1 (1-1) amical 03.04.1991 Neuchâtel: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-0 prel.CE 13.11.1991 București: ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-0 (0-0) prel.CE 22.06.1994 Detroit (SUA): ROMÂNIA – ELVEȚIA 1-4 (1-1) t.f. CM 30.05.2012 Luzern: ELVEȚIA – ROMÂNIA 0-1 (0-0) amical 15.06.2016 Paris (Franța): ELVEȚIA – ROMÂNIA 1-1 (0-1) t.f. CM
Bilanț: 5 victorii, 4 egaluri, 4 înfrângeri, 16-20 golaveraj
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER