În seara în care cealaltă gazdă a Europeanului de tineret, Georgia, se califica en-fanfare în sferturile de finală, terminând neînvinsă o grupă infernală cu Portugalia, Olanda și Belgia, România avea câteva targeturi ridicole în seria de la București. Să înscrie măcar un gol în fața propriilor suporteri, după 0-3 cu Spania și 0-1 cu Ucraina. Să ia măcar un punct de consolare. Să nu devină cea mai de râs țară all-time care organizează un CE U21. Să nu bifeze cea mai slabă participare a ”tricolorilor” mici la un turneu final continental. Și, în general, să mai salveze la liman o impresie jalnică lăsată în primele două jocuri.
Iar misiunea i-a revenit unei echipe schimbate discret față de eșecul din partida precedentă. Albu în loc de Screciu, accidentat, și Octavian Popescu în stânga în dauna lui Petrila au fost singurele modificări ale lui Săndoi.
Un selecționer care adâncește dilema de ce Mazilu, jucătorul exploziv din campionat și decisiv în meciuri ale Farului spre titlu, nu e apt să prindă niciodată un post de titular, ci doar 18 minute anonime la 0-2 cu Spania și alt sfert de ceas în finalul partidei de aseară.
Amețeala din meciurile anterioare nu s-a risipit însă nici cu Croația. Timp de 45 de minute, am rămas numai cu o cursă impetuoasă a lui Pantea și o finalizare fără suflu și cu piruetele inutile ale unui Octavian Popescu îndrăgostit infinit de minge ca într-o poveste cu Romeo și Julieta.
Din nou number one – Târnovanu! Adică ultimul apărător, semn că România și-a luat din nou la cină porția de înghesuială. Două șuturi blocate uluitor și o transversală, toate în aceeași fază de câteva secunde l-au transformat pe portarul de la FCSB în omul providențial, ”vinovat” că am intrat la cabine doar cu 0-0.
Și, chiar dacă în partea a doua au mai apărut episoade fragile de dezmorțeală, cu o incursiune a lui Petrila încheiată șubred, ”tricolorii” n-au putut ieși din condiția de pinguini eșuați la Ecuator. Croația ne-a băgat bine de tot cu fundul în poartă, a propus și niscaiva momente de spectacol prin ”foarfeci” și cascade de driblinguri printr-o defensivă aiurită, în care triunghiul Târnovanu – Racovițan – Dican a blocat uneori eroic șarjele ”pătrățelelor” roș-albe.
Am rămas, finalmente, cu un punct dintr-un nul pe care ar trebui să scrie, de fapt, Târnovanu – Croația 0-0. În schimb, fără gol marcat, ultimul loc, o rușine incredibilă și un turneu lamentabil, la capătul căruia Săndoi va părăsi ”naționala” U21, dar va lăsa în urmă o generație pregătită să ducă România în jos, tot mai jos, foarte jos. Cel mai jos!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER