Acum 6 ani și 10 zile, Dinamo juca ultimul meci pe teren propriu în Europa. Revenea de la 0-1 cu Bilbao pentru o remiză pe Arena Națională. Golul bascilor, marcat de Laporte. Între timp, francezul a ajuns la City. Iar Dinamo a ajuns pe mâna unor pungași iberici, echipă de pluton în Superliga, apoi retrogradată. Perioada Black & Black. Doar că echipa asta e un organ esențial într-un trup ireal. La nevoie, la cea mai cruntă nevoie, miile de oameni se fac vase de sânge și trup împotriva diagnosticului. Brațele lor ridicate în peluză smulg linia EKG care dă să se prelungească spre vecie pe monitorul de spital. Iar urletele lor sparg țiuitul verdictului din salon. Pentru că nici ei nu pot trăi fără organul Dinamo. Le e când inimă, când fiere, când plămân. După generație. De patroni. De fotbaliști. De peluză.
Craiova le-a dat “câinilor” 11 goluri în ultimele două dueluri și a primit doar unul. Mai mult, lipsa trofeelor din ultimii ani pare să se fi făcut arma echilibrului în mâinile lui Neagoe, unul din cei mai subapreciați antrenori de calitate. Un ștergar a mai sters semeția sterilă, au rămas și-au revenit jucători buni.
E gata Dinamo de Superliga? Cumplit test pentru olteanul Burcă. În fața unui antrenor oltean care a făcut infarct pe banca roș-albă la un Dinamo – Craiova din 2019, când “Geană” credea că poate cu fotbalul să bată sărăcia și minciunile. Azi, Neagoe uimește cu Atanas Trică titular la 19 ani.
Pe lot, Dinamo e încă de “B”. Dar ceva din Burcă, plus vasele de sânge care s-au îndărătnicit mereu pentru zig-zag-ul vieții, au dus echipa peste Dej, Șelimbăr, Dumbrăvița. E destul însă acum un strop de Madagascar în primul 11 pentru Universitatea Craiova, cu Bancu și Mitriță?
Balul orgoliilor începe în fum și emoție. Blazonul plus euforia revenirii ajută nou-promovata să pară de-același nivel cu mereu candidata. Neluț Roșu trage slab, pe centru, după ieșirea slabă a portarului Popescu. Amzăr nu-și face pașii în careul advers din prea multă trăire.
Dar e totuși slăbiciune fierbinte pe defensiva gazdelor: Crețu reia din plonjon, singur cu golul, înspre văzduh, Trică trage moale din 12 metri. Oltenii dansează spre poartă, mai ales prin urcările în diagonală ale lui Mitriță, când ies din spiritul “câinilor”.
Încă o concluzie, neașteptat de repede: diferență mare de fizic. Dacă Ivan aruncă adversarul din umăr, asta spune tot! Dinamo se agită și impune iuțeala, dar Craiova, dincolo de Mitriță, stăpânește zonele copleșind duelurile cu spiriduși entuziaști (excepție vârful de Madagascar).
Presingul nărăvaș al “câinilor”, pus față în față cu calmul inedit al Științei produce o minge utilă, dar Abdallah nu apucă să șuteze fix de la punctul de penalty (20). Ghezali trece al doilea balon printre picioare. De-ar face efervescența puncte și-ar fi Craiova precum Argeșul…
După pauza de hidratare, oltenii ar vrea să treacă la etapa a doua a tacticii, dar nu prea le iese. Se vede că Neagoe le-a cerut să absoarbă echilibrați startul previzibil pe iureș al “câinilor”, apoi să taie pe viu.
Dar se cam lungește starea, iar cât de mici par, dinamoviștii se țin pe valul peluzei. Șutul lui Bani arată primul semn de istovire (35), Iglesias trimite slab peste transversală, însă nici Roguljic nu poate mai mult (40), iar capul lui Trică plutește fără speranță.
Universitatea arată, previzibil, ca la debut de sezon, dar simți că e potențial de mai mult, din valoarea individuală. Până la urmă, cântecele și rivalitatea țin, la pauză, pentru Dinamo, egalitatea.
Neagoe simte că e greu în avanposturi fără Markovic sau Koljic, dar regula U21 l-a titularizat pe Trică, departe încă de aspirațiile Craiovei și nivelul Superligii. La pauză intră Danciu, la acoperirea regulii, și Jovan, vârf.
Se menține fotbalul în scădere, din finalul primei reprize. Ezitări și îndârjiri. Bucureștenii construiesc totdeauna de la portar, admirabil, dar Știința e tot mai sus deja. Iar Mitriță s-a plictisit și l-au luat nervii cei buni: pleacă printre, pe sub și pe lângă 4-5 dinamoviști, portarul nu poate decât să-l faulteze. Ivan bate penalty-ul cu încrede, 1-0 din minutul 54.
De-aici, istoria spune că fie vârtejul tribunei împinge spre minune roș-albii, fie oltenii mai buni vor “dezmembra” rivala. Dar povestea și prezentul, ce divorț plictisitor…
Borța vede galben când meciul e oprit, pentru ceva din careu, dar Feșnic nu dă și penalty. Ce-o fi fost, atunci?! Faza următoare, Dinamo cere penalty pentru henț. A treia secvență: acum chiar se dă! Crețu îl ține pe Bena. Dar ce firav execută Bani… Stadionul îi strigă numele, umerii se pleacă deznădăjduiți.
Deși mai e jumătate de oră, penalty-ul irosit a aruncat lumina adevărului peste gazon. Când ai bani doar de Bani și de atacanți malgași, oricât ar trăi galeria, nu-ți poate pune viața pe tabelă. Oaspeții gestionează la ralanti, revigorează cu Mateiu și Căpățînă, fotbaliști care ar fi titulari oricând în provocarea lui Burcă. Mai încearcă Mitriță un one man show, Markovic își permite trasoare inspirate. „Piticul” profită de cele 7 minute de prelungiri și îl lasă pe Jovan cu poarta goală pentru 0-2.
Come-back decent pentru Dinamo. Hai să lăsăm analizele pentru când vom vedea mai mult! Craiova a luat punctele și pare în pragul unei maturități care poate fi rodnică prin Neagoe. Să lăsăm prognozele avântate și pentru olteni. E prea devreme.
Un lucru e însă clar tocmai din Arcul de Triumf: brațele și urletele peluzei nu lasă linia vieții de izbeliște, însă pentru Superliga e nevoie de perfuzii și transfuzii. Organul și trupul, care sunt dincolo de Red&White, nu se pot hrăni la nesfârșit cu iluzii și să ignore tevatura din birouri. E diferența dintre supraviețuire și viață.
Ce jucător a recâștigat campionatul nostru prin Mitriță!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER