De ani în șir, România are cei mai mulți arbitri de linie din Europa de Est la Wimbledon, opt, de când Raluca Andrei a fost desemnată să oficieze ca arbitru de scaun.
Dorin Ursu a promovat de la linie în oficiul unde coordonează prin sistemul Hawk-Eye verificarea electronică a urmei mingii. Iar Alexandra Georgian Voicu, Dragoș Moisi, Mircea Constantin, Maria Bănică, Alice Ene, Ștefan Okros și Casian Dănilă sunt românii care văd nu neapărat când sare varul, ci mai ales când ochiul uman aproape nu percepe dacă mingea a mușcat tușa.
„Ăsta-i avantajul la Wimbledon comparativ cu Roland Garros”, spune Mircea Constantin. „Tușele la Paris sunt vopsite, la Londra sunt trasate cu var. Asta te ajută enor !”, punctează românul care a fost selecționat pentru a oficia la cele mai mari concursuri din lume, inclusiv la Masters 1000 sau Finals, turnee ale campionilor.
Arbitri români la Wimbledon: Raluca Andrei, Dorin Ursu, Mircea Constantin, Alexandra Georgiana Voicu, Dragoș Moisi, Alice Ene, Ștefan Okros, Casian Dănilă (selectionați de LTA, federația britainică de tenis) și Maria Bănică (certificată de Tennis Australia, Federața Australiană de Tenis).
Raluca Andrei, singura româncă din lume desemnată să oficieze din scaun la cele mai tari turnee din lume, a condus partide în calificări și patru zile pe tabloul principal de la Wimbledon. Bucureșteanca, rezidentă și căsătorită în Ciudad de Mexico, a făcut senzație chiar în meciul Casper Ruud (favorit numărul 4) – Laurent Lokoli din primul tur când l-a sancționat pe francez pentru că a depășit timpul aferent pauzei de toaletă, avertisment și punct de penalizare, decizie care a fost remarcată de arbitrul principal, Gerry Armstrong.
„Ca la carte ! Așa trebuie aplicat regulamentul ! O horărâre curajoasă, asumată și responsabiliă”, au catalogat oficialii de la Wimbledon intervenția româncei care a fost angajată de ATP (n.r. Asociația Jucătorilor de Tenis Profesioniști) după ce sora ei mai mare, Laura Iona Paar (fostă pareneră de dublu a Irinei Begu și Mihaelei Buzărnescu) intrase in Top 200 WTA (n.r. Asociația Jucătoarelor Profesioniste de Tenis), iar Raluca nu mai avea voie, din conflicte de interese, să conducă din scaun meciuri feminine.
Brașoveanul Dorin Ursu este singurul dintre români ales să fie review official (n.r. cum este supervizorul în camera VAR de la fotbal) poate oficia pe orice teren din cele desemnate a fi folosite la Wimbledon. Face tură de câte 90 de minute cu un alt arbitru.
„Înlocuirea arbitrilor de linie înseamnă dispariția unor locuri de muncă, dificultăți pentru toți cei care au urmat cursuri, școli, stagii de perfecționare. Unii trăiesc numai din arbitraj ! Este puțin să afirmi că îți pare rău că aceștia trebuie să se specializeze în alt gen de muncă, în alt domeniu. Distrugi pasiunea, profesionalismul. La urma urmei și tenisul este jucat de oameni, nu de roboți! Este și așa dificil pentru arbitri în perioadele când nu este sezon oficial, aproape două luni pe an. Sunt de școală veche !”, a declarat Dorin Ursu.
„La linie, unde pe un singur teren sunt câte două echipe de arbitri (n.r. se schimbă la fiecare oră de joc). Fiecare echipă are un team leader (n.r. șef de echipă) iar românul Mircea Constantin este unul dintre cei care au această responsabilitate așa cum se întâmplă și cu Alice Ene, românca angajată la Federația Britanică de Tenis (LTA, Lawn Tenis Association). Fiecare dintre arbitrii de linie au diferite posturi: la linia laterală, la cea de serviciu (n.r. cea mai grea și ingrată poziție pentru un arbitru care trebuie să vadă o minge servită cu peste 240 de kilometri la oră) sau la mediana terenului”, explică pentru ProSport, Dorin Ursu, românul care coordonează tot ceea ce telespectatorii văd ca „minge verificată prin sistemul electronic Hawk-Eye Live”.
„La Wimbledon este un sistem special care impune ca dintr-o echipă de arbitri, toți să treacă succesiv și să oficieze la toate liniile: laterală, mediană și serviciu. Practic la fiecare meci, poziția fiecărui arbitru este alta!”, specifică Ursu.
Sunt patru nivele ca ierarhizare, iar arbitrii din clasele 3 și 4 nu pot oficia decât pe terenurile secundare de la Wimbledon iar cei catalogați ca 1 și 2 pot ajunge să fie selectați inclusiv la finale. „Alice Ene este în această categorie privilegiată și care este eligibilă pentru semi-finale și finale”, specifică Dorin referința elitistă a româncei care a câștigat concurs de angajare la Federația Britanică de Tenis.
„Cel mai inedit moment trăit la Wimbledon a fost după acel an în care nu s-a jucat din cauza pandemiei Covid. Când s-a jucat toți am avut un regim diferit: am fost cazați în același loc, un hotel dreptunghiular cu o curte interioară, cu un părculeț amenajat. Nu uit că tura de curte avea 250 de metri și nu aveam voie să ieșim din perimetrul hotelului. Mâncam acolo, stăteam acolo. Puteam să dăm ture, chiar să ne antrenăm în acea curte, parc. Unii jucau volei, alții cum am fost eu cu Mircea (n.r. Constantin) alergam. Am alergam și 10 kilometri în ture de câte 250m de metri, cât avea curtea interioară a hotelului. Am socotit că am alergat câte 40 de ture de curte. Atunci 370 de arbitri am fost laolaltă. Conviețuire ciudată, cu mască, cu protocolul restrictiv impus cu strictețe
Poți să treci de la un nivel la altul în baza evaluărilor adunate la meciurile oficiate la fiecare ediție de Wimbledon dar există și remarca de a rămâne la aceeași categorie și anul următor”, explică absolventul Academiei de Studii Economice.
„Dacă tu treci la o categorie superioară, de exemplu de la 2 la 3, altcineva trebuie să fie retrogradat pentru a-i ocupa tu poziția”, dezvăluie brașoveanul care a condus o agenție de turism pe care a lăsat-o ca să fie singurul arbitru român, certificat ca Official Review, să oficieze la toate cele patru Grand Slamuri.
„Arbitrii de linie sunt notați după fiecare meci de arbitru de scaun care le dă calificative. Acestea se adună și suma acestor prestații te poate propulsa la o altă clasă dintre cele patru în care sunt ierarhizați oficialii de linie. Notarea acestora este completată și de așa numiții technical advisor, persoane cu mare experiență în arbitraj. Dacă au poziția corectă, dacă strigă tare, dacă sunt fermi, dacă relaționează vizual cu arbitrul de scaun”, precizează Ursu care a lucrat și ca recepționer hotelier pentru a-și finanța studiile economice.
„Concentrarea este esențială pentru un linior în tenis. Focusarea vizuală, distincția care trebuie uneori să meargă până la un mm și care, uman, nu poate fi decât instinct și inspirație. Un arbitru de linie lucrează cel puțin 10 zile consecutiv la un Grand Slam, unii ajung să oficieze pe parcursul ambele săptămâni de turneu plus cele 6-7 zile de calificări, în funcție și de vreme, dacă plouă pe terenurile secundare nu se joacă. Sunt zile când ești la arenă și 10 ore, apare oboseala, suntem oameni, nu roboți”, a mai spus Ursu.
În timpul jocurilor, o echipă de patru persoane lucrează dintr-un stand de comentarii: doi membri ai echipei de specialiști reluări Hawk-Eye, un operator pe ecran mare și un oficial de revizuire (un arbitru certificat).
„Pentru mine ca Official Review este coincidența simultaneității solicitărilor de pe mai multe terenuri pentru vizualizarea electronică a urmei mingii identificată de sistemul Hawk-Eye. Au fost și patru asemenea cereri concomitente de pe tot atâtea terenuri. Nu ai timp de gândire, reacționezi instant, chiar din reflex ca automatisme și etapizare a comenzilor. Challenge-ul (reluarea grafică a traiectoriei mingii) trebuie să fie pe tabela de pe fiecare teren în maximum 12 secunde! Intervin și alte sarcini: ce jucător a cerut verificarea mingii, când a realizat această cerere, care a fost rezultatul. Trebuie updatată permanent tabela de marcaj de pe toate cele 19 terenuri oficiale de joc. Lucrezi sub presiunea timpului”, relevă Ursu meseria din care își câștigă existența odată ce a renunțat să mai conducă afacerea părinților.
La fel ca jucătorii de tenis, arbitrii români preferă să seta în gazdă la proprietari de case din sătucul Wimbledon sau în vecinătatea celei mai apropiate stații de metrou, Southfields. Cu jumătate din diurna de 140 de lire sterline primită de la Wimbledon, achită fiecare câte 70 de lire unor localnici care an de an le păstrează camere în case situate la 10 minute de mers pe joc de All England Lawn Tennis Club.
Apropierea de arena de la Wimbledon le oferă lui Dorin și Mircea posibilitatea de a respecta programul cotidian rezervat propriilor activități, în special alergatul pe străzile și potecile din Wimbledon Village.
„În fiecare dimineață ne antrenăm și alergăm, facem abdomene. Încercăm să ne trezim astfel încât să fim fit la micul dejun. Venim la Wimbledon, aflăm programare pe care o avem fiecare, pe ce terenuri de joc oficiem. Aici ne schimbăm în echipamentul oficial (n.r. spre deosebire de Roland Garros unde arbitrii sunt echipați de Lacoste, la Wimbedon aceștia au costume special particularizate de Ralph Lauren)”, nu ascunde Ursu norocul de a scăpa detraficul infernal londonez.
„Fiecare cum se descurcă dar pentru mine este foarte practic, aproape și frumos ca locație. Eu cu Mircea (n.r. Constantin) stăm la aceeași familie de bătrâni de ani de zile”, se consideră norocos Dorin Ursu care, la edițiile precedente închiriase bicicletă cu care venea la arenă.
„Să le dea Dumnezu sănătate ca să avem unde să stam la ei și în viitor”, spune Constantin despre bătrâneii care-l gazduiesc.
„Acum vin pe jos, am renunțat să mai vin cu bicicleta ca anii trecuți. După o zi întreagă d emuncă istovitoare la Wimbledon câteodată e plimbăm, alteori mergem la o terasă din sat sau chiar la un restaurant chiar dacă mâncarea ne este asigurată la arenă”, specifică Mircea.
La arena de la Wimbledon, arbitrii au spațiu special amenajat atât în interior cât și ca terasă unde se relaxează între meciuri manâncă, servesc băuturi care le sunt oferite de organizatori.
„De obicei ne petrecem timpul cu colegii dar mai relaționăm și noi românii care sunt dispersați în alte echipe atunci când nimerim aceeași pauză”, nu uită Dorin Ursu să scoată în evidență conexiunea umană care se stabilește mai ales în afara terenului de tenis.
„Cu ieșirile în gașcă în sat ne mai destindem un pic, stăm la o șuetă ca între colegi. Ne încarcă sufletește. Chiar aseară am avut o cină, noi toți românii acreditați aici la Wimbledon. În sătuc este o atmosferă absolut senzațională, totul este legat de turneu, practic peste tot vezi mingi, rachete, genți, echipamente expuse la terase, restaurante, magazine, librării, buticuri, prăvălii”, enunță Dorin Ursu cum „legiunea românilor” este parte din cei 370 de arbitri aleși pentru a a oficia la cel mai mare și important eveniment sportiv organizat, anual, în lume.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER