Toate lucrurile curate se nasc dintr-o formă a suferinței. România – Andorra. Să ai 21.000 de copii alături de tine pe stadion într-o noapte de duminică, asta după ce n-ai înscris cu Belarus, ca urmare a unei pedepse UEFA pentru comportamentul celor care au mers după tine în toate colțurile Europei. Savuroasă nebunie! Noi nu putem să fim firești în lume, Cioran spunea că asta e chiar expresia paradoxului. Dar hai să vedem noi cât poate Bîrligea comparativ cu Alibec, nu? Că până la Cioran, spre EURO depindem de Moruțan…
Prin chirăitul care înfioară, ba chiar și sub fluierăturile puștilor la faulturile Andorrei, tricolorii se mută într-un ring al nervilor. Titular la debut, atacantul lui CFR Cluj pică primul în plasă, Andorra e o gașcă de țâfnoși provocatori fără legături mari cu mingea. Intră și Burcă, n-avea cum, aproape că ar sfâșia din albaștri. Iordănescu dă cu palma în bancă. Sunt 13 minute de nervi și coate.
Bîrligea oprește balonul pe piept, șut sănătos, de vârf cum ne e dor, dar pe centru. Stanciu trage mult peste poartă, din careul mare. Mutăm iritarea spre fotbal.
“Ți-am dat tot și încă puțin” și-a tatuat Nicolae Stanciu sub tricolor. Și chiar dă totul în fiecare meci. Iar acum, vine și acel puțin uriaș, sclipitor, de care ai nevoie să deblochezi Andorrele. Vinclu superb din lovitură liberă pentru 1-0. Fazele fixe, rețeta după care suspina și Iordănescu la Budapesta…
Zumzăitul peluzelor umflă tricoul pe ai noștri. Ianis Hagi, preluare pe piept după lansare isteață a lui Bancu. Șut cu stângul, în plasa laterală. E 2-0 și ciobănismele Andorrei continuă. Ar trebui să continuăm și noi cu golurile, pentru copii și încredere. Oaspeții bifează 5 cartonașe galbene, iar noi ajungem la un scor pe care nu-l mai visam cu argumente: Garcia lovește fără minge, Ianis Hagi l-a ispitit curajos, penalty și 3-0 făcut de Răzvan Marin.
Drăgușin e schimbat, Iordănescu îl protejează astfel încât să nu devină cumva suspendat pentru meciul cu Israel. Cu ce obiectiv a venit Andorra la București, tot ce era posibil!
Ne oprim? Nu, și ce reconfortant e când nu așteptăm finalurile cu nod în gât. Florinel Coman, preluare excelentă, apoi “tun” sub transversală! Primul său gol pentru România! E 4-0 și copiii sunt fericiți, cu steagurile săltând într-o frenezie inocentă.
Treptat, cu voința intactă, ne scade puterea din oase și din carne. La scorul ăsta se iartă. Și vocile copiilor scad puțin, e miez de noapte iar combustia lor a însemnat mult, foarte mult, dincolo de orice poezie, pentru victoria asta! Da, am dus mai bine mingea pe flancuri, Bancu a fost mai inspirat, Stanciu și Ianis au adus ce așteptăm în fiecare secundă, normal!, dar copiii au fost obligația candidă și recompensa curată, în același timp.
Ce-am câștigat, cu Andorra? Rămânem spre EURO, am mai făcut un pas. Cea mai bună apărare, bun. Primul loc în grupă, dacă oprim Universul în noaptea aceasta de duminică. Copiii ar putea, cred eu, să o facă, dacă n-am fi noi prin jur. Însă tricolorii lui Edi Iordănescu trebuie să fie mai buni decât Israel. Dacă, unde și când se va juca. Să nu se oprească așa cum n-au făcut-o după 1-0 cu Andorra.
O imagine de sus, cu Bucureștiul la început de zi, transformat pe-o parte a lui într-o patrie de mici râuri galbene care curg cu ochii strălucind de fericire spre casă. Asta poate fi motivația supremă, băieți!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER