Cu o zi înaintea meciului decisiv dintre Israel și România se împlinesc fix 30 de ani de la victoria istorică de la Cardiff, scor 2-1, care a dus naționala României la Mondialul de vis din Statele Unite.
Tricolorii lui Edi Iordănescu visează la o calificare la turneul final de anul viitor, din Germania, iar exemplul perfect pentru aceștia poate fi reprezentat de victoria superbă cu Țara Galilor, de la care au trecut nu mai puțin de 30 de ani.
Pe 17 noiembrie 1993, tricolorii reușeau să bată cu 2-1 la Cardiff și să se califice la Mondialul de vis din Statele Unite. Asta chiar dacă Țara Galilor se baza în atac pe legendarii Rush și Giggs.
Ce a urmat știm cu toții: victorii de senzație cu Argentina și Columbia și un meci dramatic cu Suedia, care ne-a dus foarte aproape de semifinale.
Echipele:
La scorul de 1-1, galezii au primit o lovitură de la 11 metri. Paul Bodin a tras cât a putut de tare, dar transversala l-a salvat pe Florin Prunea.
Iar golul de 2-1 reușit de Florin Răducioiu a lămurit definitiv „ecuația” unui meci fabulos, care poate reprezenta un veritabil model pentru Radu Drăgușin, Horațiu Moldovan și ceilalți tricolori aflați la un pas de Campionatul European.
„Penalty-ul s-a dat foarte uşor, să ştiţi. N-a fost fault la acea decizie a arbitrului elveţian (n.r. Kurt Roethlisberger). Acel 11 metri a fost un moment de cumpănă pentru noi, deoarece în ultimele 10 minute nu prea mai jucasem mare lucru. Eram dominaţi. Am fost pe minge, dar dăduse destul de tare, sus, era foarte greu de apărat.
Mă gândeam să nu se repete blestemul de la Sofia, din 1991, acel 1-1. Mi-era tare frică. Diferenţa era că acum era un meci de care pe care. Bulgaria nu avea nicio treabă cu calificarea când ne-a oprit”, își amintea Florin Prunea, la Digi Sport.
„Când am fost egalați, iar apoi galezii au primit lovitură de la 11 metri după două minute, am crezut că gata, s-a sfârșit totul. Mai ales că până atunci ratasem mai multe ocazii mari. Am zis că ne-am irosit șansele și că s-a întors norocul”, spunea Ilie Dumitrescu, cel care se afla în poate cea mai bună formă a carierei sale, dovadă meciul de senzație pe care l-a făcut în fața Argentinei.
„Am trăit una dintre cele mai mari emoții când a dictat arbitrul acel penalty. Eram pe margine, la încălzire. M-am oprit. Îmi bătea inima rău! Am spus toate rugăciunile pe care le știam. Iar când a dat Bodin în bară, am știut că Dumnezeu era cu noi și că o să câștigăm”, a fost sincer Gică Popescu.
„Am făcut o partidă perfectă. Cert e că devenisem o echipă care juca de la egal la egal cu orice adversar. Acela a fost momentul din care am căpătat forţă”, a mai spus Prunea, în 2018, atunci când s-a împlinit un sfert de secol de la victoria de la Cardiff.
Gheorghe Hagi era deja un „magician” pentru galezi, dar Paul Bodin, ajuns acum la 59 de ani, a recunoscut că România „nu provoca deloc frică”.
„Chiar și cu un magician precum Gheorghe Hagi pe teren, România nu provoca deloc frică înainte de meci. Aveam 40.000 de spectatori în tribune, iar atmosfera era extraordinară. Zilele de dinaintea partidei au fost incredibile, toată lumea vroia bilete la acest joc.
Am intrat pe teren gândindu-ne la ceea ce ne-a spus înainte de joc Peter Shreeves (n.r. antrenorul secund), care ne-a zis să ne gândim dacă românii sunt mai buni decât noi și dacă ne pot opri din visul de a ajunge la Mondial. Nu, nu sunt, așa am gândit eu când am intrat pe gazon”, și-a amintit și fostul fundaș Paul Bodin, cel care a pregătit naționala de tineret a Țării Galilor până anul trecut.
Hagi l-a rugat pe nea Puiu să iasă din vestiar şi să ne lase câteva minute singuri. Rămaşi între noi, Gică a început să dea cu pumnii în dulap şi să mobilizeze pe toată lumea. Simţise momentul dificil care putea veni pe relaxarea noastră: «Băi, cine suntem noi?! Noi suntem mai buni ca ăştia! Aţi înţeles? Noi ne calificăm!»” – Ioan Ovidiu Sabău
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER