Cine îl știe cât de puțin pe Marius Marin, fie doar urmărind evoluțiile lui de pitbull fără regrete pe teren, fie din afara stadionului, unde bănățeanul cu vorbele măsurate e reper de seriozitate și muncă, știe că nu-i plac luminile tari. Închizător, mută postul în tot ce ține de prezența lui.
Tricolorul devenit recent stranierul cu cele mai multe meciuri din istoria clubului Pisa nu caută artificiile și pozele. „Calificarea la EURO 2024 e muncă și luptă”, spune firesc. Iar dezvăluirile lui cutremurătoare de azi, în exclusivitate pentru ProSport, completează neașteptat pentru noi exuberanța performanței care a bucurat o țară.
Convocat de Edi Iordănescu la toate meciurile din preliminariile EURO 2024, Marius Marin a fost pe teren în 7 din cele 10 partide fără înfrângere ale unei campanii de poveste. Fost căpitan al României U21 la EURO 2021, mijlocașul de 25 de ani a fost titular într-un 0-0 de sacrificiu la Priștina cu Kosovo, în 1-1 cu Israel pe teren propriu și în victoria mare, 1-0 cu Elveția, de pe Arena Națională. Dar a închis eficient și finalul victoriilor cu 2-1, în fața Belarusului, dar mai ales împotriva Israelului, în decisivul pentru calificarea la EURO 2024.
Dialogul de azi cu Marius Marin a plecat din dorința de a trage câteva concluzii “la rece” după calificare, de a oferi câteva perspective spre turneul final. Demersul a fost deturnat de realitatea abruptă. Îl prezentăm așa cum a crescut, în tiparul unui dialog frânt de tăceri și lacrimi.
Marius, cum se simte acum calificarea la EURO 2024? A trecut euforia, se văd mai profund efectele, a crescut cumva și responsabilitatea pentru turneul final?
Abia când am revăzut clipuri cu fazele din meciurile cu Israel și Elveția, acasă, liniștit, am simțit cu adevărat importanța lucrurilor pe care le-am realizat. A avut dreptate mister Edi Iordănescu!
La ce te referi?
Ne-a spus când am plecat de la lot că abia peste 2-3 zile, acasă, fără adrenalină, vom simți ce înseamnă și cât înseamnă calificarea la EURO 2024. Acum pot să spun că, după nașterea copilului meu, am trăit cel mai frumos sentiment! Cea mai mare fericire!
Cum te-au primit cei de la Pisa?
Ei au urmărit la fiecare pas parcursul meu cu România în aceste preliminarii. M-au încurajat când a fost greu, m-au felicitat când ne-am bucurat. Știu foarte bine toți cât de mult mi-am dorit și am muncit pentru calificarea asta. Au trăit toată campania aproape de mine și le mulțumesc. Mister Alberto Aquilani m-a felicitat, sunt mândru că un fost internațional care a fost cu Italia la EURO, care știe ce înseamnă un turneu final, a avut asemenea cuvinte pentru mine.
Dincolo de meciurile cu Israel și Elveția, din finalul campaniei, care a fost cel mai frumos moment pentru tine în aceste preliminarii?
Sincer, la prima acțiune din preliminarii, când am simțit clar că niciun coleg nu se gândește doar la el, că toate lumea vorbește doar de calificarea la EURO 2024, mi-am zis că e un grup extraordinar. Și că asta ne va ajuta enorm. Am fost foarte fericit să simt asta și uite că, prin bune și rele, tocmai energia comună ne-a ajutat.
Dar cel mai greu moment din campanie pentru tine?
Meciul cu Israel, de la București. Am fost titular, am dat tot ce am avut mai bun în mine, cum o fac mereu… (tăcere). Mulți nici nu ne mai dădeau șanse după 1-1 cu Israel acasă…
Rezultatul sau criticile de după au făcut să fie cel mai greu moment? Sau ambele?
Pentru mine… (tace câteva secunde și își reglează vocea). Pentru mine a fost cel mai greu faptul că nu ne-am apropiat încă de atunci calificarea, cu o victorie.
Dar ai fost pe teren cu Israel la retur, ai ajutat la conservarea unei victorii de aur pentru calificarea la EURO 2024. Până la urmă, asta e important! Și, apoi, cu tine titular, România a învins Elveția, câștigând grupa!
Așa e, așa e… (tăcere) Vreau să dedic această calificare mamei mele! La meciul cu Israel din septembrie, de la București, mi-a fost foarte greu. Atunci am aflat că mama a fost operată de cancer…
Ai aflat de asta… faptul că a fost operată, adică nu știai nimic? Ai aflat după meci…
Nu, înainte de meci. Eu am venit în țară, din Italia, direct la lot în septembrie, nu am mai trecut pe acasă. Am vorbit cu mama și tata doar la telefon… Până la urmă, n-au putut să mai ascundă de mine, și au trebuit să recunoască. Mama mi-a zis, la telefon: am fost operată la Timișoara, sunt bine acum, trebuie să joci cu toată inima, luptă acolo cu frații tăi de la echipă pentru România și dă totul că așa mă faci mândră!
Doamne ajută că a fost bine mama!
Am intrat ca un câine pe teren, așa fac mereu, dar atunci cu Israel și mai tare! Aveam și o leziune pe tendon, ce mai conta…. Am băgat 5-6 injecții în tendon și am jucat așa! Am dat totul! Am coborât în teren pentru echipa națională. Că orice mamă e cea mai mândră de băiatul ei când vede că el își face treaba până la capăt, mai ales când e vorba de România! (oftează și își înghite lacrimile).
Marius…
Să știi că spun astea acum doar pentru că vreau să îi dedic această calificare și pentru că o iubesc foarte mult! Să scrii clar, te rog: nu vreau să creadă cineva că ies eu în față acum, că sacrificii, că nu știu ce… Nu! Oricare coleg de la națională, în locul meu, știu că ar fi făcut la fel pentru că ne-am dorit prea mult calificarea asta! Și de-aia tragem! Ca să n-avem regrete, ca să fim împăcați cu noi, ca să ne facem părinții mândri. Iar când reușim să facem fericiți toți românii, cum a fost până la urmă, atunci suntem noi cei mai fericiți oameni de pe Pământ!
Mama ți-a spus că operația a decurs cu succes, știu că a fost în tribune la meciul cu Israel din Ungaria, chiar și pe Arena Națională, cu Elveția…
Da, da, mama a fost pe stadion. Și în Ungaria, și cu Elveția… Chiar și la meciul cu Kosovo, la câteva zile după operație, tot pe stadion a venit! Dar… momentan… situația ei e așa și așa… După operația de la Timișoara, problema e că analizele de acum… E nevoie să căutăm altă operație acum, neapărat. Probabil în Italia, vom vedea. Mai am un frate de 18 ani și o soră de 23 de ani, ne vom consulta în familie… Să știi că sentimentul de familie de la națională, cu mister Edi și cu băieții, m-a ajutat tare de tot. Și pe mine, și pe toți, că doar așa am reușit ce-am reușit în grupa asta. Dacă ne uităm, sincer, individual, Elveția nu se compară cu noi!
Așa i-am bătut?
Așa i-am bătut, așa am câștigat grupa neînvinși. Cu 4 puncte luate Elveției. Că nici un meci nu e meciul lui X sau Y, de-aceea nici nu vreau să mai ne întoarcem la situația mamei, e meciul echipei, uite că echipa a putut să fie peste Akanji sau Xhaka sau oricine!
E clar că n-au jucat cotele de piață, că am arătat ca o adevărată echipă…
Și vreau să mai spun ceva și gata. Că am înțeles acum și de ce am fost criticați uneori în preliminarii.
De ce crezi?
Mulți oameni din fotbal cred că sufereau și ei, în felul lor, că România lipsea de atâta vreme de la turnee finale. Poate e normal să reacționeze la nervi, să nu-și mai aleagă cele mai bune cuvinte, când simțeau că ne depărtăm iar de calificare. Nemulțumirile lor le-aveam și noi, doar că ei își fac treaba spunând opinia lor, iar treaba noastră e să mergem mereu spre următorul meci, să scoatem puncte. Marele câștig din calificarea la EURO 2024 cred că e faptul că ne-am unit iar, toți. Și mă refer la toți românii, chiar toți.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER