România începe fără strălucire pregătirea pentru Euro 2024. Doar egal cu modesta selecționată a Irlandei de Nord în fața a 30.000 de oameni, dar într-o atmosferă de capelă. Pentru noi a punctat Dennis Man, care a egalat după golul surprinzător, din debut, al lui Jamie Reid.
„Trenul e în mers. Trebuie eforturi mari ca cineva să sară în tren din mers”. În drum spre Germania, garnitura lui Edi Iordănescu trece prin ultimele stații. Halta unui amical cu Irlanda de Nord, pe Arena Națională și Columbia, un triaj mai greu de parcurs. Apoi, Bulgaria, Liechtenstein…
Toți cei 29 de jucători de azi au fost, încă de la început, în compartimentele calificării se regăsesc și în 2024 la peron. Cu pasagerul Mitriță în continuare fără bilet de Euro, căci despre el era vorba în ghilimelele lui selecționerului, gherila lui Iordănescu iese din gară spre stația terminus a turneului final cu mai multe mistere în bagaj. Așa sunt călătoriile. Uneori surprinzătoare.
Ce se întâmplă cu cei care nu joacă la echipele de club? Modovan, Rațiu, Hagi, Drăgușin. Oameni de bază în calificare aflați, în ultima perioadă, în rolul pasagerilor clandestini la formațiile lor.
Care este situația fotbaliștilor dintre dune? Fuleul lui Stanciu, cheful lui Alibec, concentrarea lui Burcă sau transpirația uscată a lui Florin Tănase.
Apoi, pe traversele marilor așteptări stau vedetele din Superliga. Acari în echipele lor, Coman și Olaru la FCSB, situația rudimentară a lui Manea de la CFR.
Dar România joacă, din nou, partide de verificare cu rost. Cu gândul anturat în amonte de Dunăre și cu farmecul gărilor ce vor urma. Munchen, Koln și Frankfurt. Și ce o mai fi în parcursul nostru. Faceți și-o cruce, așa e în ritualul călătoriei la români. Azi întâlnim un adversar de rodaj, Irlanda de Nord. O formație în schimb de generații, căutări, cu vetustul fond britanic în exprimarea tactică.
În foia noastră de parcurs, Niță, poate cel mai răbdător tricolor, apare între buturi. Manea este trimis în stânga, în locul absentului Bancu, în timp ce Mogoș este preferat în partea dreaptă. Moldovan și Rațiu sunt preparați pentru vânturile lor de la Madrid și duelul mult mai aprig cu Diaz și Rodriguez.
Impiegatul Iordănescu vrea iuțeală. Și forță. Jucăm ofensiv, este preferat mult mai energicul Răzvan Marin în locul rigidității lui Marius Marin, Stanciu și Cicâldău sunt turbinele din spatele avanposturilor, în timp ce, în față, sunt preferați jucătorii cu mai multă vibrație în gambe. Man, Pușcaș, Florinel Coman.
Sunt 30.000 de oameni pe stadion. Până acum, în astfel de seri, ne căutam noi începuturi și tot în ele ne împietream necazul. Acum ne știm drumul. Suntem, după mult timp, pe linia noastră. Totuși, sub pătura protestului celor de la Uniți sub Tricolor, stadionul e mut. Și ce poate fi mai urât decât liniștea asta ciudată. Un gol încasat. Vine!
Un prim vuiet se naște la incursiunea lui Mogoș, însă fundașul CFR-ului, scăpat în lateral, reia în veșmântul verde al fundașilor adverși. Iar arena se îmbibă în ecoul oftatului când, în minutul 7, pe o contră plecată dintre liniile noastre, Jamie Ried reia sub transversală și deschide scorul.
„Libertate pentru suporteri”. Din vena peluzei se aude primul glas. Pe tabelă suntem în dezavantaj și se pare că protestul ultrașilor ne-a înmuiat existența. Nord-irlandezii par stăpâni pe ideile lor, contrele le sunt tăioase, direct spre fruntariile lui Niță. Noi știam că joacă britanic. Mingea lor e lipită de iarbă, călcâiele noastre înnodate între smocuri.
„România, România”. Tribunele ies din embargo. Florinel Coman din anonimat și încearcă să verticalizeze până în coasa fundașilor adverși care fragmentează tentativa vedetei de la FCSB. Au trecut 20 de minute și trăim încâlcit. La noi, răbdarea e perisabilă, chiar și acum, când pretențiile au ambalajul calificării.
Însă ieșim din reanimarea unui joc cu plăceri ușoare datorită lui Man. Dennis recuperează din hazardul gnomilor căpușați în tibiile noastre, se întoarce spre poartă în mijlocul careului, trage din focul șiretului, iar falangele portarului sunt de gutapercă. Mingea scapă în plasă, e 1-1 și ne revine fibra.
Tot Man șarjează printre fundașii cu valoare și culoare de brazi- chiar și „cormoranul” Conor Bradley pare, în slalomul jucătorului de la Parma din acest aluat-, însă șutul său, din care șuiera golul se topește în pieptul lui Cicâldău. Pierdut printre străini, fostul jucător al Craiovei ne blochează avantajul la pauză. Doar Mogoș ne mai dă un fior când, excelent demarcat în fanta careului mic, a preluat deziluzionant și a pierdut registrul unui șut periculos.
Mai e loc, din glasul crainicului, de un „Hai România” în microfon. De iureșul lui Iordănescu din fotogramele filmului calificării și de speranța unui altceva după pauză. Părem, după 45 de minute, ținând cont de metafora selecționerului, că suntem pe linie moartă.
Mogoș rămâne la cabine, Sorescu intră pentru o viteză în plus și mai sunt 45 de minute din aburul unui meci anost, fără peisaj și elan. Atacam cu mai multă concretețe, dar Cicâldău reia fără reglaj peste poartă, în timp ce selecționerul caută, cu un focus lung spre marginea terenului, tentația unei mișcări care să aducă un vânt nou în exprimarea tricolorilor.
Se schimbă Olaru, este anturat și Mihăilă, pe bancă ajung Cicâldău și Florinel Coman și ar trebui să finisăm mai bine baloanele în jumătatea adversă. Până acum, în costa adversă, ne-am exprimat îmbâcsit, steril. Pe teren am fost precum valsul mut al tribunelor.
Intră și Ianis Hagi, iar tribuna se revigorează, debutează Șut și Racovițan, ambii, până acum, navetiști cu vouchere fără loc în călătoria calificării spre Euro. Terminăm absurd prima incursiune din 2024 spre Germania. Un meci desfășurat într-o atmosferă fadă, în fașa căruia ne-am abonat la egaluri fără sens.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER