Tricolorii au ca obiectiv, cel puțin în primă instanță, ieșirea din grupă la EURO 2024. O privire lucidă asupra lucrurilor care ne îndreptățesc să visăm cu argumente, dar și asupra bucăților de realitate care ne dau două palme peste față devine un demers necesar. Poate România? Și dacă da, prin ce? Care sunt cele mai mari riscuri și din ce oportunități putem profita?
ProSport te invită la o provocare în premieră, cu concluzii în exclusivitate, utilizând modelul de analiză SWOT pentru o radiografie a naționalei realizată la fața locului, în Germania, chiar din cantonamentul tricolorilor lui Edi Iordănescu!
Analiza SWOT este o metodă de analiză strategică utilizată în multe domenii, apărută în anii ’60 la Stanford Research Institute, care oferă, prin identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor, atât o viziune de ansamblu cât și o radiografie relevantă a șanselor de reușită.
Identitatea productivă. După ani, știm titularii naționalei. Ok, asta nu ne garantează performanța, dar ne fundamentează identitatea. E primul pas. Mai mult decât atât, avem o identitate în teren. Scrâșnită, crescută pe o încăpățânare câinească, dar clar prin disciplină tactică și, deși ne poticnim pe construcția ofensivă și uneori ne încurcă mingea, gestionăm spațiile și mai ales momentele-cheie cu soluții antrenate cu Edi Iordănescu. Avem coeziune, omogenitate, sunt aceiași luptători din calificări.
Naționala României este o echipă pe un drum, nu la o răscruce. Fără valori individuale de top confirmate, în culise a reușit un proces de construcție pe valori fotbalistice smulse din sterilitatea cuvintelor. Grup, unitate, sacrificiu, determinare. Bleah? Poate, însă când le vezi pe teren, făcute fapte, te mândrești și te bucuri! De aceea e o identitate productivă. Și un punct forte incontestabil. Obținut prin realism față de propria condiție și raportare lucidă la context.
Eficiența probată. De la securizarea apărării preponderent prin ax (Moldovan și cuplul Burcă-Drăgușin), cu aportul mijlocașilor și cele mai bune soluții în ciuda contextelor dificile pentru apărătorii laterali, România a revenit un reper defensiv pe continent. Sună pompos, ne și sperie parcă, dar e real. În atac, am încheiat preliminariile cu 1,6 goluri marcate pe meci, având 5 șuturi pe poartă în medie per partidă. Da, n-am marcat în ultimele amicale, dar unde contează cu adevărat am făcut-o.
Suntem o echipă încântătoare în oportunism, care taxează din diferite poziții. N-avem efervescență, dar am demonstrat o eficiență cu care îndeplinești obiective cu toate că mai greu trezești valuri prin tribune. Dacă vreți, o națională croită pe tiparul supraviețuirii românești de prin cărțile de istorie.
Lipsa valorii (confirmate?). Nimic fotbalistic nu ne recomandă dacă ne iei la bani mărunți. N-avem titulari la cluburi mari, nici măcar fotbaliști care să joace constant la prea multe echipe din ligile de top. Mai bine de un sfert din lot (7 din 26) provine dintr-un campionat intern care doar visează la grupele competițiilor continentale. Trei jucători de la echipe modeste și foarte modeste din fotbalul arab. Cinci nume din Serie B.
Ne îndârjim cu gândul că poate nu ne lipsesc neapărat valorile, ci doar confirmarea lor. Man și Mihăilă au promovat totuși în Serie A, pentru Drăguș, Drăgușin, Rațiu sau Racovițan ar trebui să vină repede un prezent mult mai strălucitor. Dar azi, acum, aceștia suntem!
Iar lotul e realmente subțire post pe post, titular vs opțiuni de avarie, în prea multe cazuri. Mogoș de la CFR Cluj e totuși departe de Rațiu, rezervă cum e el, dar în La Liga. Iar dacă Bancu nu e pe stânga… nu prea știm ce e! Fără Stanciu sau Răzvan Marin, mijlocul ar pierde enorm din consistență. Pot să ducă trei meciuri tari, unul după altul?
Fără ADN de elită. Doar Stanciu și Alibec știu ce înseamnă un turneu final, pe când Ucraina e la al patrulea EURO consecutiv, iar la ultimul a fost sfert-finalistă. Belgia e… Belgia. Până și Slovacia e la al treilea EURO la rând! Nu avem nici măcar ADN-ul Champions League, doar 21 de meciuri în dreptul a trei tricolori, pe când Ucraina… citiți și vă înfrigurați AICI.
La un turneu final, echilibrul pe care ți-l dă experiența de top se consideră esențial. De la gestionarea momentelor-cheie, până la anduranța în ritm cu miză mare. Până și Edi Iordănescu este în fața celei mai mari provocări din cariera lui de până azi.
Necunoscuții de nicăieri. Statutul de outsideri îți oferă potențiale privilegii, iar nouă ne-a priit mai mereu. Nu prea știi de unde să ne iei, la propriu și la figurat, ucrainenii chiar manifestă o ușoară superioritate din declarațiile starurilor de Premier League și La Liga. Vom fi analizați temeinic, fără îndoială, dar mental, chiar și inconștient, beneficiezi de o fină ignorare benefică. Acum, poate alimentată și de 0-0 cu Liechtenstein.
Ce-i drept, perioadele istorice în care am fost favoriți sunt infime în raport cu postura de „underdogs”. Dar culoarul celui care vine din umbră ca să convingă împotriva cotelor e o oportunitate stategică. Rămâne de văzut cât de inspirați vor fi pașii pe culoar!
Setea de afirmare. În raport cu ucrainenii, belgienii și majoritatea slovacilor, dar mai ales față de propria noastră realitate, suntem o echipă cu sete de recunoaștere, compusă din jucători cu sete feroce de afirmare. Grupul vrea să se apropie de proiecția tricolorilor care aduc mândrie și satisfacție pentru generații de români. E un vibe de abordare dincolo de limite, colții s-au văzut în preliminarii deseori, parcă și-ar sfârteca din prezent șansa la istorie.
Individual, e vara când ar trebui să forțăm salturi. Coman, Șut, Olaru, Bancu din Superliga nu mai sunt tineri. Acum e acum dacă vor mai mult de la fotbal cu adevărat! Man, Mihăilă, Ianis Hagi și Drăguș își pot fundamenta perspectiva imediată în carieră printr-un boom la EURO.
Rațiu, Drăgușin, Moldovan trebuie să arate că merită mai mult acolo unde sunt. Apoi, la jucători precum Stanciu, Niță și Alibec, dar chiar și la mai tinerii Pușcaș ori Răzvan Marin, acest turneu final e poate ultimul prilej de a-și lăsa numele într-o poveste tare. Chiar și Edi Iordănescu e la un moment al ascensiunii cu greutate.
Noi, așa cum suntem noi. La umbra blazonului bântuitor al Generației de Aur, revenirea naționalei în elită la EURO 2024 ne pune într-un context special față de multe naționale prezente în Germania. Așteptările renăscute pe fondul paradisului pierdut sunt mai grele decât starea de performanță continuuă a granzilor europeni sau de ipostaza unor reprezentative obișnuite măcar, constant, cu aerul de turneu final.
Apoi, nu știm cum vor reacționa pe teren, cu milioane de români în spate pe care îi vor simți aprig și cu zeci de mii de români în tribune, fotbaliști care în viața lor n-au fost pe o arenă cu o asemenea presiune la un asemenea nivel. Și n-avem puțini în lot!
Noi, dacă nu iese cu Ucraina. Am demonstrat că știm să rezistăm la suferință în Elveția, putem să revenim sub presiune, cu Israel în meciul decisiv pentru calificare, și să reacționăm la neprevăzut, cu Kosovo la București. Dar nu știm ce și cine suntem după un eșec. E singura parte proastă când te califici la EURO fără înfrângere 🙂
Ok, am pierdut după ce am fost surclasați de Columbia, am făcut 0-0 cu Liechtenstein. Dar avem puterea, în cazul unui eșec la debut de EURO cu Ucraina, deși nimic nu e pierdut în calculele calificării, să ne reconfigurăm subit resursele pentru ieșirea din grupă?
E o amenințare. N-avem repere pentru proiecția unui răspuns solid. Cei super optimiști ar spune că am învins multe și diferite obstacole spre EURO. Dar nu și pe acesta. Cu toate efectele lui multiple.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER