În cantonamentul german al tricolorilor, de la Wurzburg, căpitanul Universității Craiove e o „resursă de interes național”. Fără Nicușor Bancu, flancul stâng al apărării României ar intra brusc într-o criză acută. În preliminarii, niciuna din soluțiile alternative încercate de Edi Iordănescu nu a convins. Așa că, la 31 de ani, Bancu are înaintea debutului nostru la EURO 2024 o responsabilitate în plus!
Confesiunea lui emoționantă pare cumva emblematică pentru povestea multora dintre jucătorii de azi ai naționalei. Este o poveste despre muncă și răbdare, despre perseverență, accidentări, convingeri eronate și puterea de a învăța în fiecare zi cu dinții strânși. Cu cărțile pe față, fără teamă de cuvinte dar și cu emoție, Nicușor Bancu!
Faci parte deja dintre veteranii lotului României, unul fără prea mulți jucători cu experiență. Cum simți că va conta aportul tău în gestionarea atmosferei din vestiar? Suntem la EURO pe un val de entuziasm care are nevoie și de temperare.
Eu sper că aportul meu va fi util spre echilibru, sunt un tip calm în afara terenului. Nu avem voie să tratăm nimic din pregătirea și din prezența noastră la EURO ca fiind ușor, în nicio clipă! Și, să fim drepți: n-am realizat mare lucru dacă la turneul final ne facem de râs! Trebuie concentrare ca în preliminarii. Eu chiar am încredere, în jucători și în staff, și simt că putem să facem lucruri frumoase!
Dincolo de scor, ce fel de echipă și ce fel de joc ar trebui să vadă românii cu Ucraina pentru ca fi împăcați și mândri cu naționala lor?
Cred că cel mai bun exemplu, ca să îți răspund și să îl folosim și noi, este meciul de acasă cu Elveția. Acolo, chiar dacă eram calificați, s-a văzut clar că fiecare din echipă a jucat pentru celălalt, efectiv ne-am dat sufletul. La EURO, atitudinea va convinge românii. Trebuie să fim devotați obiectivelor noastre până după minutul 90, uniți!
Crezi că este România de azi poate cea mai sinceră națională a noastră cu ea însăși și resursele ei din ultimii ani?
E posibil, poate că realismul acesta ne-a și făcut să fim eficienți și neînvinși în preliminarii. Poate că înainte mulți ne credeam mai buni decât ceilalți și asta ne-a dat înapoi, când păream să facem un pas înainte. Acum, de data asta, toți am plecat de la zero. Asta ne-a ajutat să creștem și ca echipă, dar și individual. Am început să avem încredere în orice pasă dată. O gândire mult mai pozitivă, constructivă.
Ai lipsit în primele 4 meciuri din preliminarii din cauza accidentării la ligamente suferită sezonul trecut în Giulești. Ai revenit și ai fost titular și integralist în celelalte 7, inclusiv în meciurile decisive! A fost vreun moment în care te-ai temut că după indisponibilitate vei pierde trenul naționalei?
Clar, m-am gândit și m-am temut că nu o să mai fiu aici, alături de băieții de la națională! Sunt gânduri normale. M-am uitat cu emoții mari la meciurile României când am lipsit. Și m-am temut pentru că mulți nu și-au revenit la capacitate maximă după accidentări de tipul celei pe care am avut-o eu. Dar încredere în forțele mele am avut, să știi. Au contat și mesajele selecționerului, mă suna des Edi Iordănescu și îmi spunea: „Hai, te așteptăm!”. Asta m-a făcut și mai tare să îmi dau silința ca să revin măcar la forma inițială. Și cred eu că am reușit. Am fost în al nouălea cer când am fost convocat iar!
Simți o responsabilitate în plus pentru că acoperi un post în naționala României la EURO 2024 pe care mai toate variantele încercate de Iordănescu nu au convins?
Sincer, e o responsabilitate, dar eu nu o văd așa, dacă există sau nu există concurență tare pe post. Și dacă erau doi-trei jucători foarte buni pe postul meu, eu tot încercam să fiu cel mai bun ca să joc în fața lor! Dau tot ce am mai bun, cu toată puterea, în fiecare meci, nu am cum să mă gândesc nici invers, să o las mai moale, că nu prea sunt soluții să mă înlocuiască. Eu joc pentru România, e o responsabilitate uriașă, peste orice alte detalii de felul acesta, ce dubluri ai pe post, cine te poate înlocui sau tot așa.
Ce trebuie să facem, în cel mai concret mod posibil, ca să obținem maximum posibil cu Ucraina, în primul meci la EURO?
E foarte greu să spui că aceasta sau alta e rețeta, la fel de greu pe cât va fi și meciul cu Ucraina! Adversar extrem de puternic, de calitate. Pentru mine, maximum posibil din acest meci înseamnă punctele necesare ca să ieșim din grupă la final. Iar lucrul care sigur ne trebuie, de la bun început, e să fim pe teren familia care am fost până acum.
Ce crezi că va decide cele mai multe partide de la EURO 2024 dintre acestea trei: calitatea individuală plus tehnica, organizarea și disciplina tactică sau capacitatea fizică legată cu sacrificiul?
Deși toate trei vor conta, cred că vor decide organizarea și disiciplina tactică. Cu noi, dacă stăm bine în teren și punem în practică tot ce ne spune selecționerul, fiecare advesar va avea meci greu, crede-mă! Și dacă facem aceste lucruri, avem și plecarea pentru a ne crea ocazii de gol.
Care a fost primul om care ți-a spus cândva nu doar că vei ajunge să joci pentru România dar și că vei face asta la un turneu final?
Emil Pieleanu, team-managerul de la Universitatea Craiova. După ce m-am operat de tibie și peroneu, în 2014, era cu mine la spital. Și, după operație, mi-a spus: „Stai liniștit, că îți revii și ajungi la echipa națională, o să joci cu România la turnee finale!”. După ce am reînceput să joc și să o fac bine, mi-au spus mai mulți. Dar el a fost primul!
Cât de lung și cât de greu a fost drumul de la terenul de Liga 5 din Crâmpoia unde jucai la 14 ani la Allianz Arena din Munchen, la EURO 2024 cu România?
Pff… foarte greu drum! (oftează și tace secunde bune). Într-un fel, ar trebui să mă felicit… prin câte am trecut… Tu îți dai seama că primul meu an la Liga 3 nici măcar n-am jucat vreun minut, un sezon întreg, pentru că nu știam să stau în teren?! Și abia sezonul următor, când echipa era în Liga 2, am început să prind minute. Nu cred că foarte mulți aveau răbdarea asta a mea să muncească, mai ales când nu joacă sau nici măcar nu sunt în lot…
Ce i-ai spune azi puștiului de atunci dacă ai putea?
Rabdă, muncește și rămâi serios, că vei ajunge departe!
Știu că la EURO 1984, primul European pentru România, au fost 7 jucători uriași ai Craiovei. Dintre ei, Costică Ștefănescu nu mai trăiește, din păcate. Domnii Cămătaru, Irimescu, Negrilă, Lung, Țiceanu și Ungureanu știu că se gândesc la mine și îmi vor binele, pentru că reprezint Craiova din postura de căpitan. Și asta mă face mândru și fericit!”
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER