Când găsești în calea ta petale roșii de trandafiri, așezate pe un parcurs misterios, gândul îți fuge clar la un gest de afecțiune. Poate e semnul unei ispite, dar sigur nu una care să te îngrozească. Însă, la Wurzburg, orașul din nordul Bavariei, e semnul de care localnicii fug și se ascund înfiorați. Iar tricolorii, dacă vor vedea în jurul hotelului lor, Melchior Park, petalele roșii în noapte, fulguind în spatele unui contur cețos de călugăriță, nu au vedenii!
Naționala României se pregătește la EURO 2024 în cel mai bântuit loc din Bavaria! Orașul Wurzburg ascunde o poveste tulburătoare pe care ProSport a descoperit-o la fața locului, apoi a documentat-o din arhive și din mărturiile localnicilor. Astăzi, o descoperi în exclusivitate în cadrul unui reportaj de colecție!
Suntem pe 21 iunie 1749. La Wurzburg, acolo unde azi tricolorii așteaptă cu sufletul la gură meciul cu Ucraina de la EURO 2024. În 1749, la noi, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan nu era nici măcar în plan. E anul când dispărea iobăgia din Moldova. Fotbal? Abia peste un secol și ceva urma să se joace primul meci între naționale.
Dar între ora 8 și 9 dimineața, pe 21 iunie 1749, la marginea Wurzburgului, o flacără uriașă străpungea începutul de zi ploioasă. La doar 5 kilometri de Hotel Melchior Park, unde azi tricolorii și Edi Iordănescu analizează Ucraina, pe un rug imens era ars trupul unei călugărițe!
Cu doar câteva minute înainte, capul îi fusese tăiat cu o sabie de călăul local, în aplauzele mulțimii, și fixat într-o suliță uriașă, cu fața spre mănăstirea Unterzell, aflată la vreo 10 kilometri distanță.
Maria Renata Singer von Mossau avea 69 de ani. Călugăriță la mănăstirea Unterzell încă de la 19 ani, slujise toată viața câștigând aprecierea celor din jur și dobândind un statut respectat, într-o epocă de liniște pentru Franconia, colțul acesta de Bavaria. Doar că, spre bătrânețe, o serie de întâmplări misterioase aveau să îi zbuciume destinul.
În acea perioadă, vrăjitoria, magia neagră și pactul cu diavolul erau încă fapte pedepsite cu moartea.
Iar Maria Renata, cu cele trei pisici negre pe care le creștea în chilia ei, au început brusc să atragă atenția comunității din regiune într-un mod neașteptat. Orice recoltă sub așteptări, fiecare îmbolnăvire aparent fără explicație duceau gândul nord-bavarezilor spre ceea ce credeau că se întâmplă în mănăstire și sigur e legat de vrăjitorie…
Unde mai pui că au urmat, în decurs de doar câțiva ani, șase cazuri de călugărițe considerate posedate în mănăstirea Unterzell! Iar dacă adaugi faptul că Maria Renata suferea de insomnii și noaptea rătăcea singuratică prin curte…
Cert e că la început de 1749, sub presiunea comunității, măicuțele fac o descindere în chilia Mariei Renata. Găsesc miros de ierburi și un veșmânt galben. Suficient cât să fie apreciate drept probe pentru vrăjitorie. Pe 5 februarie 1749, la interogatoriul intern, Maria Renata ar fi mărturisit că nu e străină de astfel de practici încă din copilărie! Însă, nu există certitudini, firește.
După presupusa mărturisire, capii Bisericii din regiune organizează un alt interogatoriu, mult mai amplu, cu peste 200 de întrebări, adresate în mai multe rânduri. Concluziile, potrivit autorităților, sunt neverosimile.
Încă de la 9 ani, Maria Renata fusese introdusă în lumea vrăjitoarelor de o bătrână, renunțase la credință și semnase cu propriul sânge un pact cu diavolul. Era capabilă să treacă prin ziduri și ferestre, folosea fierturi magice și ierburi ca să producă răul semenilor. Și intrase în viața monahală tocmai ca să strice ordinea divină din inima credinței.
Pe 21 februarie 1749, Maria Renata e închisă în fortăreața Marienberg (foto jos), care și azi se înalță maiestuos la doar 4 kilometri de hotelul naționalei noastre și de terenul unde se antrenează România. Pe 29 mai, după șase interogatorii și foarte probabil luni de tortură, ajunge în fața tribunalului.
Sunt 15 judecători și 13 capete de acuzare, cu martori printre care se numără și călugărițele aparent posedate. Nici nu se pune problema de viață sau de moarte, ci mai mult de modalitate a aplicării pedepsei capitale. Se ajunge, finalmente, la decapitare și arderea trupului.
În dimineața ploioasă de 21 iunie de la care am plecat, în fortăreața Marienburg, după ce mănâncă supa pe care a cerut-o, Maria Renata e scoasă, slăbită și bătrână, spre locul execuției. Pe drumul spre călău, cărată cu greu, fredonează cântece religioase. Se spovedește, apoi e decapitată. Trupul e ars, iar cenușa, aruncată.
De atunci și până azi, fantoma Mariei Renata Singer von Mossau bântuie fără preget pe străzile din Wurzburg, la ceas de noapte. Generații întregi vorbesc despre conturul călugăriței apărând după colțurile clădirilor, pe malurile râului Main, la răscrucile străzilor pietruite. Și, totodată, despre semnul straniu care îl însoțește.
Petale de trandafiri roșii, fulguind amar în urma apariției, de parcă Maria Renata ar smulge cu lacrimi frumusețea florii din drama sfârșitului său.
Dincolo de destinul tragic al călugăriței, Wurzburg s-a consacrat de secole drept cel mai bântuit loc din Bavaria și unul din cele mai înspăimântătoare din întreaga Germanie de azi. Asta pentru că, anterior poveștii noastre, în perioada 1625-1631, aici au avut loc unele din cele mai ample procese și execuții în masă din istoria Europei! Tot pentru acuzații de vrăjitorie! Se pare că 157 de locuitori ai orașului Wurzburg, bărbați, femei și copii! au fost uciși în mai puțin de un deceniu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER