Ianis Hagi este numele de care se leagă, în același timp, și cele mai multe așteptări, dar și cele mai mari prejudecăți din lotul României la EURO 2024.
Fiul lui Gică Hagi, contestat și pus mai mereu sub lupă tocmai din cauza numelui pe care îl poartă, dovedește la Wurzburg, încă o dată, educația pe care a primit-o și modul în care se raportează la colegii săi. ProSport a surprins un moment care ilustrează perfect cine este omul Ianis.
Pleacă de la Alaves. Revine la Rangers. Semnează cu Galatasaray, echipa unde tatăl lui a scris istorie. Îl transferă Jose Mourinho la Fenerbahce. Nu merita să fie în lotul de EURO. Va fi cel mai bun român de la turneul final. Și lista poate continua în ceea ce-l privește pe Ianis Hagi. Fapte, vorbe, păreri. Zvonuri, impresii, adevăruri sau invenții.
În jurul fiului „Regelui” Gică Hagi s-a croit o haină a imprevizibilului informațional, în care răul și binele poartă un joc perpetuu. De ce? Pentru că numele „Prințului” Ianis vinde. Este celebru, în special datorită tatălui său, este tânăr, este bogat și ajunge rapid la inimile fanilor, indiferent de vârsta acestora.
Toate aceste atribute plus talentul său incontestabil, l-ar fi putut transforma pe Hagi jr. într-un arogant fără măsură, într-un tip conflictual și greu abordabil. Câți tineri de vârsta lui, având toate pe care le are el, ar fi rămas într-o zonă a decenței și a echilibrului?
Poate că nu va fi niciodată nici măcar aproape de valoarea sportivă a tatălui său (în definitiv, cine a fost, cu adevărat, aproape de Gică Hagi?!), dar cu siguranță că îi moștenește această trăsătură de caracter: bunul-simț.
Paradoxal, în fotbal, acest lucru e posibil să îl coste, pentru că băieții buni reușesc mai rar să fie cu adevărat cei mai importanți fotbaliști ai planetei, dar, privit din exterior, Ianis este un adevărat exemplu pentru generația lui.
Și asta se vede în orice gest, oricât de mic. Așa cum sunt imaginile pe care ProSport le-a surprins la ieșirea de la un antrenament banal al tricolorilor. Pe tunelul ce duce spre gazon, un jucător stă pe o treaptă și își leagă ghetele sârguincios. E doar o scenă care să alătură multora la Wurzburg, unele în care Ianis nu are jena „muncii de jos”.
Rând pe rând, pe lângă el trec colegii de națională, pregătiți din vestiar de alergare. Trece Pușcaș, Alibec și Rațiu. El continuă să își vadă liniștit de treaba lui, nu ridică privirea din pământ până nu e totul ca la carte.
Apoi, zburdă spre grupul de fotbaliști, în așteptarea indicațiilor lui Edi Iordănescu. Zâmbește și îi face și pe cei din jurul lor să zâmbească. E simplu. Ianis, prinț și muncitor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER