La 270 km est de Allianz Arena Munchen, unde generația tricolorilor de oțel ai lui Edi Iordănescu trebuie să deschidă cu Ucraina drumul spre repunerea fotbalului românesc pe harta mare a Europei, se află inima coroanei regale românești. Castelul Hohenzollern. Obârșia dinastiei care acoperă un secol din viața românilor.
Reportajul de colecție ProSport a plecat tocmai de la această idee. Să descoperim secretele fascinante ale castelului magnific și plin de simboluri profunde din care au plecat regii noștri, făuritorii României moderne. Asta tocmai când fotbaliștii naționalei de azi, într-un prezent al identităților zbuciumate și al mândriei pierdute, au șansa să readucă strălucirea blazonului tricolori, fix în inima continentului!
Tricolori, faceți voi acum România mare! E rândul vostru, în fotbal, azi când parcă atât de puține lucruri ne mai unesc!
În 1918, sub Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, am avut România Mare. Regele a ales să lupte în Primul Război Mondial de partea Antantei, deși asta a însemnat excluderea lui din Casa Regală de Hohenzollern de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei!
În Alpii Șvabi, castelul Hohenzollern se înalță pe un munte care poartă, la rându-i, numele casei regale. La 900 de metri de păduri, într-o tăcere amplă cât pelerina istoriei ce mistuie în negură paginile convulsionate și erorile omenești.
Construcția de azi e a treia pe acest loc, prima datând din secolul XI. Azi, peste 350.000 de turiști vizitează anual proprietatea privată a Casei de Hohenzollern, de unde secole întregi și-au tras rădăcinile regi și regine împrăștiate pe harta Europei!
Din 1866 până în 1947, România a fost condusă de oamenii acestei dinastii. Am început cu Carol I, în timpul căruia s-a cucerit independența României. Dar când s-au făcut și întregul sistem de căi ferate din țară, băncile de credit agricol, s-au dezvoltat armata noastră și sistemul de educație…
Au urmat Ferdinand și Marea Unire. Apoi Mihai I, Carol al II-lea, iarăși Mihai. Sunt anii când România modernă s-a construit la propriu și la figurat. România Mare și chipul anilor ei mândri în fața familiei europene. După ei, comunismul.
Costă 26 de euro biletul pentru vizitarea castelului, cu 3 euro mai ieftin dacă îl achiziționezi online, și se cumpără de la baza muntelui, unde se opresc mașinile în parcare. Tot aici descendenții au deschis un punct de suveniruri. Halbe cu blazonul familiei, jucării de pluș, albume foto, scrumiere, cam tot ce îți poți imagina.
De jos și până la porțile regale e drum de jumătate de oră în pantă, la picior. Dar există și un microbuz care urcă din zece în zece minute.
Priveliștea e copleșitoare. Tărâmul verde păzit de cavalerii gri ai stâncilor, împovărați de protocol. Sus, aici trebuie să vină tricolorii, ca să capete semeția pe iarbă din care noi să ne smulgem iar mândria că suntem români!
Poarta Vulturului, capela catolică și cea protestantă, bastioanele, totul respiră grandoare și impune noblețe.
Ai coborât din vârtejul fanilor la EURO 2024, diaspora românească vibrând pe arterele din Munchen în formă de soare galben revărsat cu afecțiune curată împotriva rigorii, spre o epocă a distincției și a sobrietății. Parcă e nevoie de amândouă.
Curtea castelului Hohenzollern e un labirint de enigme și promisiuni reci. Pe aici, urmașii regilor noștri au frământat strategii politice și alianțe, de aici a plecat sângele care avea să ne conducă aproape un secol!
Dar să descoperim și misterele fascinante, iar asta încă din prima cameră a magicului castel Hohenzollern!
E încăperea unde pereții păstrează arborele genealogic al familiei Hohenzollern, deschis ca o inimă cuprinzătoare spre tavan, pe linii exacte și cu afilieri ce ascund în cel mai concret mod posibil, sub culori, destinul națiunilor!
Într-un colț, bucata noastră de lume prin câteva nume. Konig Rumanien. Surpriză, în dreptul Regelui Mihai I nu apare data decesului, deși acesta ne-a părăsit în 2017, la 97 de ani! De parcă, aproape de marginea acestei „hărți” de forță, dinastia nu ar vrea să pună punct nici pentru viață, nici pentru limitele camerei:
Din tablouri, veșmintele alese completează un spirit pe care îl mai poți doar bănui. Opulență de altă factură, un zig-zag de priviri nobile și materiale de calitate, somptuozitate printr-o îmbrățișare cu simplitatea germană.
Și ceva tainic lasă apusului rolul de a cununa dinastia cu un fior prin vitralii. A curs sânge, s-au învrăjbit și împăcat de sute de ori, dar blazonul Hohenzollern a tot continuat să vegheze.
Din 1866 și până în 1881, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost doar domnitor al României. Abia apoi a fost încoronat și țara noastră a devenit regat. Era nevoie, firește, de o coroană. O comisie formată din Grigore Tocilescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu și Alexandru Odobescu a concluzionat că forma acesteia trebuie să fie similară celor purtate de Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun și l-a însărcinat pe artistul Theodor Aman cu misiunea schiței.
Dar din ce să fie coroana? Guvernul nostru a propus metale scumpe, pietre prețioase. Tatăl lui Carol, principele Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, a intervenit cu o scrisoare către fiul de 42 de ani. Rege tânăr, monarhie tânără… I-a sugerat să poarte o coroană din oțel. Simplu. Cât pentru o țară de suferință. Dar nu din orice oțel! Să topească un tun otoman tocmai din bătăliile care au adus independența României, cu patru ani în urmă. Marketing pentru istorie, de clasă… regală! Și românii l-au iubit pe Carol I.
Peste 143 de ani, la câteva sute de kilometri de castelul Hohenzollern, echipa națională încercă acum să-și câștige coroana la EURO 2024. Adică respectul, strălucirea blazonului, demnitatea. Pentru fotbalul românesc, pentru români, până la urmă.
La umbra Generației de Aur, fotbaliștii naționalei de azi sunt generația de oțel a lui Edi Iordănescu. Muncă și scrâșnet, dar unitate. Fără pietre prețioase prin lot, rezistență și îndârjire. Cum era și România înaintea regilor Hohenzollern.
Câștigați-vă coroana!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER