Între România – Ucraina 3-0 și România – Belgia 0-2 rămâne clasamentul cu tricolorii pe primul loc și multiple scenarii la îndemână pentru calificarea în optimile de finală EURO 2024, toate calculele sunt disponibile AICI. Senzația după meciul de aseară este că naționala n-a jucat deloc rău, în contextul propriilor limite. Dincolo de curaj, s-a văzut fotbal în fața locului 3 mondial. Dar în spatele senzației, cifrele sunt de-a dreptul șocante comparativ cu meciul de la Munchen, cu ucrainenii!
Cum se poate ca la majoritatea parametrilor ofensivi România să fie mai bine cu Belgia decât Ucraina, în fața unui adversar evident mai valoros, dar să piardă la două goluri diferență versus o victorie la scor de neprezentare? Care ar fi explicațiile pentru acest raport neverosimil? Și, mai ales, cum procedăm ca să alegem drumul cel bun cu Slovacia, în decisivul pentru optimi la EURO? ProSport îți prezintă toate răspunsurile, în exclusivitate, pe baza unei analize tranșante!
Privind capitolul ofensiv din dreptul naționalei României în 0-2 cu Belgia comparativ cu 3-0 în fața Ucrainei, deja primele perspective sunt paradoxale:
Mai mult decât atât, în fața unui adversar cu individualități superioare Ucrainei, nu am făcut rabat de la efort. Ba chiar echipa a alergat mai mult, 114,9 km versus 112,8 km la Munchen. În construcția jocului, la fel, am stat aparent mai bine:
Ce s-a întâmplat, totuși?
Prima problema e că dinamica jocului României cu Belgia a fost diferită într-un context influențat de factori exteriori, față de ce am arătat cu Ucraina. La debut am deschis scorul și ne-am câștigat scenariul confortabil pentru profilul nostru cel mai accentuat: reactivi pe obligația ucrainenilor de a ataca, speculativi pe avansările adversarului sub presiunea timpului.
Cu Belgia, conduși din primele minute, a trebuit să căutăm aproape tot meciul revenirea. Adică să atacăm, cel mai adesea pozițional, ceea ce știm că nu ne iese. Vezi 0-0 cu Belarus la Budapesta, 1-1 cu Irlanda de Nord în amimalul din martie, 0-0 cu Liechtenstein înainte de EURO. Dacă n-am putut în aceste cazuri, infinit mai greu cu Belgia, firește.
Această diferență de scenarii explică numărul mai mare de pase reușite cu belgienii și procentajul mai mare de acuratețe în construcție. Trebuia să fie așa. Însă, dacă intrăm mai mult în profunzime, raportându-ne și la calitatea Belgiei, vom vedea că:
Al doilea motiv pentru care tabela a arătat diametral opus în ciuda parametrilor paradoxali ține de duelurile directe. Până la urmă, staruri de Premier League, La Liga, Ligue 1 versus jucătorii noștri din țările arabe (Burcă, Stanciu), Serie B (Man, Mihăilă, M. Marin) sau campionatul intern (Bancu). Cu Ucraina am reușit mult mai mult în duelurile directe chiar dacă și ucrainenii ne erau superiori la cartea de vizită.
Câteva exemple:
Relevant e și faptul că, în tabloul acestor elemente, am reușit doar o treime din numărul total de driblinguri de care ne-am folosit cu Ucraina. În fața belgienilor am avut doar 5 driblinguri reușite, cu Stepanenko & co. ne-au ieșit 16!
Practic, cu Belgia, toată echipa României a driblat (5) aproape cât Denis Drăguș cu Ucraina (4)!
Cifrele comparative pe segmentul ofensiv sunt cele mai impactante în analiza comparativă. De ce n-am marcat nici măcar un gol, totuși, cu Belgia, având în vedere toate cele de mai sus? Există câteva explicații, cel puțin.
Cea mai evidentă ține de o lipsă a eficienței și a clarității la finalizare. Cu Ucraina am avansat spre victorie prin două execuții din afara careului, Nicolae Stanciu și Răzvan Marin. Acum ne-au lipsit. Iar în situații de unu la unu cu portarul (Man) sau posibile situații de acest tip (Mihăilă și Rațiu), n-am concretizat.
Problema atacanților români este una amplă pe care ProSport a abordat-o într-un dosar de colecție (descoperă episodul I, episodul II și episodul III). Nu avem vârfuri, atacanți centrali, aceasta este realitatea, nouari clasici, dacă vreți. Superliga e plină de fotbaliști străini pe aceste posturi, aria de selecție din rândul stranierilor este la fel de redusă.
Când Alibec nu e încă 100% apt iar Pușcaș vine după un sezon cu puține minute, oricum ambii de la nivelul unor echipe retrogradate în Qatar sau aproape de retrogradare din Serie B, e greu să aștepți productivitate ofensivă de top. Denis Drăguș joacă bine, dar e greu să câștigi cu profilul său de atacant central când e nevoie să ții jocul sus, să te bați cu stoperi masivi, să punctezi din cornere…
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER