Naționala României a reușit o performanță notabilă după ce a ajuns în optimi la EURO, dar am văzut faptul că suntem încă departe de fotbalul mare.
ProSport prezintă cinci concluzii după eșecul usturător cu Olanda (0-3), care ne-a arătat că mai avem mult de muncă pentru a spera cu adevărat la o mare performanță. Realitatea dură este că n-am reușit să marcăm vreun gol din acțiune nici cu Belgia, nici cu Slovacia, nici cu Olanda. Nu mai suntem mici, dar mai avem mult pentru a ajunge mari.
Victoria cu Ucraina a adus un val imens de entuziasm, iar mai apoi egalul cu Slovacia (1-1) și calificarea în optimi ne-au făcut să credem că ne putem bate cu „balaurii” Europei.
Aspectul care trebuie să dea serios de gândit este că prima reprezentativă n-a dat gol din acțiune în ultimele trei meciuri de la EURO. A fost nevoie ca Ianis Hagi să scoată un penalty și Răzvan Marin să bată bine de la 11 metri, pentru a ajunge acolo unde puțini sperau.
Și uite cum Ucraina care a bătut Slovacia și a făcut egal cu Belgia a plecat repede acasă, după un clasament final care se vede foarte rar la un turneu final.
Nu este de ajuns doar să lupți, să ai determinare și să „ardă” tricoul pe tine! Vremurile în care tricolorii își băteau joc de fani prin evoluții penibile nu mai sunt de actualitate.
Actuala reprezentativă are însă doar un singur jucător capabil cât de cât să se ia la trântă cu jucătorii mari din Europa. Iar acesta este Dennis Man, cu toate că sunt încă pretenții mari și de la Ianis Hagi. În rest, avem o națională incapabilă să facă față unor dueluri unu la unu cu fotbaliștii de top, ori să scoată din „buzunar” o acțiune genială.
Nicolae Stanciu a ieșit în evidență cu acel gol superb marcat cu Ucraina, însă a arătat și la acest Euro de ce n-a ajuns într-o ligă de top de pe continent. Cu tot respectul pentru „inima” mare a unui jucător care poate fi un model pentru cei mai tineri.
Realitatea este că, de fapt, Edi Iordănescu n-are multe variante în care să aibă încredere la îndemână, dovadă că sunt destui jucători care n-au prins vreun minut la EURO. În frunte cu Adrian Șut, campionul României cu FCSB. Mult lăudatul Darius Olaru a jucat în total doar 26 de minute în patru meciuri. Doar Edi Iordănescu știe de ce!
Așa cum remarca și Ionuț Badea, Edi Iordănescu a vrut să puncteze la „impresia artistică” cu Belgia. La adăpostul celor trei puncte de aur cu Ucraina, România a ieșit la joc, a încercat să pună probleme, a avut și ceva șanse de gol. Dar a luat repede primul gol și a pierdut previzibil: 0-2.
Ajunși în fața unui meci eliminatoriu, tricolorii ar fi trebuit, poate, să joace chiar într-un sistem cu trei fundași centrali pentru a bloca mai bine staruri precum Depay, Gakpo și Simons.
Edi Iordănescu a avut un model pe care îl putea aplica la Munchen, iar acela este Slovenia. Cu un lot cotat mai bine decât al nostru (diferență făcută în principiu de Sesko și Oblak), „coșmarul” nostru din 2001 a reușit să nu ia gol timp de 210 minute de la echipe precum Anglia și Portugalia. Cu un joc defensiv, dar cu o apărare modernă, care n-a stat aproape de propriul careu. Iar dacă Sesko era mai inspirat la acel contraatac, atunci Slovenia putea să scrie cu adevărat istorie în Germania.
Amicalele cu multe semne de întrebare în fața Bulgariei și apoi cu Liechtenstein ne-au arătat că nu putem să jucăm cu adevărat ofensiv și nu știm să desfacem o apărare aglomerată. Am trecut, poate, prea ușor peste aceste rezultate.
În această perioadă, s-a bătut monedă pe faptul că am terminat preliminariile pe primul loc și am încheiat grupa de la EURO tot pe prima poziție.
Jos pălăria pentru performanța echipei lui Edi Iordănescu, dar cum vă explicați că Elveția bate Italia fără probleme și este în sferturi la EURO, după ce România i-a luat patru puncte? Realitatea este că în preliminarii am avut și multă șansă. În Elveția am reușit să egalăm pe final într-un scenariu care se vede probabil o dată la 100 de meciuri, iar la București am progresat și am jucat mai bine. Dar adversarii au ratat ocazii imense și l-au făcut mare pe Horațiu Moldovan, cel care nu reușește de atâta timp să prindă măcar un meci în tricoul lui Atletico Madrid.
Ajunsă de pe locul al doilea la EURO printr-un concurs de împrejurări, Elveția și-a rezolvat problemele de vestiar și arată mult mai bine decât România. Și cu șanse mari să scoată o națională a Angliei ajunsă în această fază a competiției mai degrabă din valoarea individuală a unor jucători cotați la sume imense.
Marele câștig al acestui turneu final este reprezentat de entuziasmul fantastic arătat de fani. Unii dintre ei au făcut eforturi uriașe pentru a merge în Germania, iar la meciul cu Olanda au plătit sume imense chiar și pentru un loc în peluza arenei lui Bayern Munchen.
Să ai peste 30.000 de spectatori la meciurile de la turneul final reprezintă un aspect pozitiv de luat în seamă. Iar mulți dintre aceștia cu un comportament foarte civilizat, dovadă felul în care au petrecut și cu olandezii înaintea „bătăliei” din optimile de finală.
Să vedem însă dacă a fost o „modă” să ajungi la EURO pe stadioane mari, ori suporterii vor umple Arena Națională și cu Kosovo sau Cipru, meciuri care ne așteaptă în toamnă în Liga Națiunilor. Dacă ești un fan adevărat, nu contează doar „afișul”. Stadionul din Gelsenkirchen nu se umple doar la EURO, ci și la fiecare meci pe care Schalke îl joacă în Zweite Bundesliga. Uneori și de la ora 13:30 (ora Germaniei).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER