Paul Amarica e plecat de 33 de ani din țară, iar de 26 de ani deține o galerie de artă în centrul Parisului, pe Rue Washington 21, foarte aproape de Arcul de Triumf.
Originar din Suceava, a emigrat imediat după Revoluția din 1989. A lucrat la un club lângă stadionul lui PSG, mai precis la o asociație la Stadionul CASG, Jean Bouin., dar a decis să intre în lumea artei.
Acum, Paul Amarica este un personaj apreciat de lumea culturală de la Paris. Dacă au venit Jocurile Olimpice Paris 2024 s-a reorientat spre sport.
Cu exponate semnate de Tudor Bănuș și Cornel Bârsan, începând de joi galeria de artă va funcționa în centrul Parisului. `„Olympisme Paris” se numește acest eveniment, la care vor fi prezenți și câțiva dintre oficialii români de la COSR, printre care Mihai Covaliu și George Boroi.
Deschisă de Paul Amarica în 1998, galeria de artă a expus numeroși artiști, pictori, gravori, sculptori și fotografi contemporani.
Galeria prezintă o selecție de artiști, români, francezi și alte naționalități.
„Sunt un om care a susținut și susține arta română și artiștii români. Ce îmi place este că sunt anumiți artiști sau lucrări, tablouri, care au puterea asta magică să-i facă pe unii dintre noi să împingă ușa și să intre aici”, spune emoționat acesta.
Paul Amarica, un iubitor al sportului, i-a adus, în calitate de agent de jucători, în rugby-ul francez, la începutul anilor 90, printre alții, pe Bălan, Tonița, Corodeanu și Toderașc.
„Nu exista meserie pentru așa ceva nicăieri atunci. Ulterior am făcut aici primul sindicat al agenților. Am practicat meseria asta vreo 10 ani, dar după aceea n-au mai apărut sportivi de valoare din țară și m-am reprofilat”, spune Amarica.
„Am practicat luptele în anii 80, am fost în lotul național de juniori, m-am antrenat cu ei. Acolo era o zonă foarte bună la Suceava, cine ieșea campion pe județ ieșea și național.
Uitați-vă și acum câți suceveni sunt la Paris (râde). Părinți zdraveni, copii munciți, există o genă!
La primul meci, la copii, la lupte, aveam 33 de kilograme, apoi am ajuns la 62… Am terminat cu luptele după ce am plecat, m-am mai antrenat apoi aici în Franța.
M-a ajutat mult viața de sportiv, mi-a dat o disciplină, am fost serios”, recunoaște Amarica.
„Visul meu a fost să ajung în America, dar m-am oprit la Paris. De la vârsta de 14 ani aveam acest vis. Așa a fost să fie! De mic mi-am dorit să ajung pe tărâm american, eram fascinat de filmele americane.
Când vorbeam, la 13-14 ani, cu prietenii mei, ce ne dorim să facem… Unii voiau mobra, motocicleta aia de pe vremuri, alții să fie fotbaliști… Eu am avut un vis să ajung la America!
Am fugit la finalul lui 1990 din țară, am fost prins de două ori în Ungaria, întors. A durat câteva luni până am ajuns în Franța”, recunoaște amuzat Amarica.
Cea mai valoroasă operă din galeria pariziană este un cap de cal realizat din sârmă de Darius Hulea.
Lucrările lui Darius Hulea sunt realizate din sârmă de fier modelată și sudată pentru a reprezenta portrete ale personalităților prestigioase, precum și scene din mitologie sau chiar animale, în special păsări și cai.
Recunoașterea timpurie a virtuozității acestui artist se datorează în mare măsură originalității și măiestriei unei tehnici pe care a inventat-o, dar și capacității sale de a reda toată sensibilitatea personajelor și animalelor.
În 2019, acesta a primit Premiul I la American Art Awards la categoria sculptură figurativă pentru cap de cal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER