Mihaela Cambei a revenit la Onești, după ce a obținut medalia de argint la Jocurile Olimpice, iar locuitorii din orașul său natal au primit-o cum se cuvine.
Halterofila română a impresionat la Jocurile Olimpice de la Paris, acolo unde a fost la doar un kilogram distanță de titlul olimpic. Chiar și așa, Mihaela Cambei a reușit o performanță remarcabilă și locuitorii din Onești i-au făcut o primire inedită.
Sportiva legitimată la CSM Onești a avut parte de o primire călduroasă în orașul în care a crescut. Sportiva a defilat pe străzi într-o mașină de epocă decapotabilă condusă de un șofer îmbrăcat la costum.
Ea a fost în mașină alături de antrenorii Cristina și Gheorghe Maftei, împreună făcând un tur de onoare al orașului pe care l-au repus pe harta sportului. Sute de oameni au ieșit pe străzi și au felicitat-o pe Mihaela Cambei pentru performanța remarcabilă de la Jocurile Olimpice. La final, a avut și un mesaj special pentru toți locuitorii veniți să o aplaude pentru reușita de senzație. Cu medalia de argint la gât, halterofila le-a mulțumit tuturor celor care au așteptat-o cu sufletul la gură.
Vă mulțumesc că m-ați așteptat, am avut o mică întârziere, dar nu ați plecat, iar pentru asta vă sunt recunoscătoare. Aici am crescut, am înflorit de-a lungul anilor”, a declarat sportiva.
Sportiva a fost invitată la un podcast unde a vorbit deschis despre sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul timpului pentru sportul de performanță. A dus o adevărată luptă să ajungă pe podium la Jocurile Olimpice, încă de pe vremea când era la juniori și avea liber doar o oră pe săptămână.
Da, am unele momente în care simt și eu nevoia de a face lucruri de oameni normali. Adică de a avea permisiunea… Și nu că nu aș avea-o, că dacă aș vrea tot m-aș duce. Dar nu e nevoie în sport de alte lucruri… Pe mine ce m-a ajutat, pe generația mea, este că am avut doar antrenori severi. Severi în ce sens. Nu agresivi, să mă bată, nu! Erau foarte stricți! Eu, la Botoșani, cât am stat acolo, 4 ani am fost la lotul de juniori înainte să ajung la lotul ăsta. Și, la fel, telefoanele se predau la 21:00 seara. Noi de luni până vineri stăteam doar să ne antrenăm și mergeam la școală și înapoi. Iar ca să ieșim în oraș aveam doar o oră pe săptămână. Oriunde… Mergeam la Carrefour sau la parc… Și te întorceai înapoi. Și dacă întârziai acea oră, al doilea weekend nu mai ieșeai! Adică stăteai închisă! Era și ceva psihic, pe atunci, ca și copil, era un pic nașpa”, a declarat Mihaela Cambei, la „Un Podcast”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER