A fost odată ca niciodată… poveștile încep așa iar mai toate se termină fericit. Dar acum, când e vorba de Astra Giurgiu, fericirea devine un miez și plutește în rotocoale pe marginea unui parcurs. Finalul înseamnă dispariție acum. Dar ce frumos s-a jucat și s-a trăit până acolo!
„Hammers crahs out of Europa League”. În diferite nuanțe, de la BBC până la Sky Sports și dincolo de Marea Britanie, eliminarea lui West Ham United de către Astra Giurgiu în Europa League 2016/2017 a zguduit continentul. Și cum s-a ajuns aici! Un 1-0 pe London Stadium pentru băieții lui Marius Șumudică, a se citi calificare la retur cu 57.000 de fani englezi în tribune!
Undeva, cândva, din rumegușul echipei noastre campioane care s-a dizolvat în 2022 se va face poate umbra unei viori. Pentru că asta a fost Astra Giurgiu. Capriciu, campioană, cântec, fotbal spumos, sfârșit de spectacol. Apreciată de public, fără să fie iubită de vreo galerie proprie. Dar hai să ne oprim la miezul fericit!
Marius Șumudică era, în 2016, de mii de ori mai liniștit și mai exuberant decât e acum, în Giuleștiul inimii lui, după 0-2 cu Universitatea Cluj. Asta pentru că tocmai devenise campion al României cu Astra Giurgiu, echipa lui Ioan Niculae, totdeauna fără fani și mai mereu încântătoare în exprimare. Titlu la 5 puncte de Steaua București, denumirea vremii, apoi Supercupa României adjudecată în fața celor de la CFR Cluj. De la Dunăre, Șumi era stăpânul fotbalului intern. Prin fotbaliștii pe care îi armoniza și dirija într-o echipă savuroasă.
Singurul titlu din istoria Astrei n-a dus spre Champions League. Giurguvenii au fost scoși din parcursul suprem de FC Copenhaga, așa că au coborât spre Europa League. Ultimul tur înainte de grupe: West Ham United! Complicată treabă. Și, mai ales, după 1-1 pe „Marin Anastasovici”, prin golul lui Alibec salvator de remiză cu 7 minute înainte de final.
Doar că Astra avea un puternic ascendent. Cu doar un sezon în urmă, tot în preliminarii de Europa League, după un 2-2 smuls tot pe final de meci, de la 0-2, dar de data asta în deplasare, Șumudică îl eliminase pe Bilic, croatul captivant de pe banca lui West Ham! Fusese 2-1 la Giurgiu, cu Budescu erou și autor de „dublă”. Așadar… se putea!
Fostul internațional croat Slaven Bilic era în 2016 unul din antrenorii în vogă ai continentului la nivel înalt. Cu el pe bancă, West Ham tocmai terminase sezonul înaintea lui Liverpool și Chelsea! Avea la dispoziție super fotbaliști, nu mai puțin de nouă dintre cei utilizați contra giurgiuvenilor în meciul de pomină de la Londra pe care îl povestim fiind cotați la câte 5 milioane de euro fiecare, la acel moment!
De la Michail Antonio, care și azi e om de bază în Premier League, tot pentru West Ham!, spre internaționalii Ogbonna (Italia), Nordtveit (Norvegia), Kouyate (Senegal), Enner Valencia (Ecuador), Randolph (Irlanda), Gokkhan Tore (Turcia), James Collins (Țara Galilor).
La Giurgiu, cu Anticârcel și conferințe de presă memorabile, Șumudică se baza pe talentul uriaș al unui duo strunit parcă doar de el, Budescu – Alibec. Doar că Budi, artizanul eliminării lui West Ham cu un an înainte, plecase în China. Avea să revină, dar nu la timp pentru noul bal cu englezii. Rămânea așadar greul pe Denis în avanposturi, cu Daniel Niculae, la 34 de ani, alături. Lovin, tot 34. Geraldo împlinea 36. Iar Morais sau Seto, la borna 30.
Pe London Stadium, jucătorii ies de la vestiare printr-o mare din baloane de săpun. E tradiția lui West Ham, din tribune 57.000 de englezi cântă „I’m Forever Blowing Bubbles”. E istorie și e magic! Doar că Giurgiu are mai puțin de 57.000 de locuitori.
Un băiat este extrem de concentrat și dă la o parte baloanele gingașe cu mănușa, surâzând oltenește parcă de naivitatea fiestei britanice. E Lung. Silviu Lung, portarul Astrei. Țineți minte numele lui!
Minutul 9. Calleri, vârful argentinian pe care Bilic a dat 5 milioane de euro doar ca să-l împrumute! și care în 2024 e golgheter la Sao Paolo, scapă singur cu Lung. Încearcă să-l dribleze nonșalant, doar că al nostru e calm. Pândește, se trântește, se ridică, se repliază. Și culege mingea. Minutul 25. Pedro Obiang, cumpărat cu 6 milioane euro de la Sampdoria, trage vârtos dar Lung… se lungește. Respinge în corner.
Nu sunt suficiente emoțiile produse de adversar pentru Șumudică, pare că și Alibec, accidentat, ar ieși din schemă. Își revine Denis. Strânge din dinți. Toți strâng și rezistă. Până când, dintr-o știință admirabilă de a citi jocul, Filipe Teixeira urcă inspirat pe flancul stâng, profitând de spațiile relaxate. Daniel Niculae temporizează inteligent, îi pasează fix când trebuie, iar portughezul nostru trimite la colțul lung, pe jos, cu toată disperarea stoperilor lui West Ham, desfășurați în intrări prin alunecare fără noroc spre balonul cumințit în gol.
E minutul 45. Când îi e mai greu voinicului, cum se spune, Astra face 1-0 și intră la cabine. Nici măcar un balon de săpun nu mai trăia pe London Stadium.
Iese „tăietorul” scandinav Nordtveit, intră flamboaiantul atacant ecuadorian Enner Valencia. Corner, masivul Ogbonna reia cu capul, dar Lung planează și îmbrățișează ocazia. Centrează Tore, iar Calleri cu capul și cu umărul trimite spre colțul lung. Fixat, portarul Astrei se desprinde cumva împotriva echilibrului și o scoate și pe-asta. Parcă se aude respingerea! Apoi Trage Byram, violent, din careu dar când nu e Lung, se lovește balonul de Antonio și țâșnește peste transversală.
Au mai fost multe. Șut Kouyate, cap Reid, lovitură liberă Valencia parată de Silvică. Dar dacă le-am supraviețuit, să se ducă de tot! Ceva nu se poate uita însă. Minutul 73. Vârful nou-introdus, Fletcher, se trezește cu mingea la picior în 7 metri de gol, după o fază-flipper. Trage tare din instinct. Lung, Silviu Lung, deschide picioarele și barează cu genunchiul. Ca la un „7 metri” de handbal, ca să-și merite pe deplin coroana serii!
Se termină 1-0. Anticârcel învinge Premier League și o elimină din Europa.
După dublul șoc Șumudică, s-a dus la vale cariera lui Bilic. Ultimul contract, Al Fateh din Arabia Saudită. Anterior, când Watford, când Beijing Guoan.
Peste 6 ani de la London Stadium, Astra Giurgiu avea să dispară. Un cutremur în România, încă o campioană recentă și autoare de povești europene memorabile se arăta fără destin, după Unirea Urziceni.
Lung e azi la Craiova, Alibec joacă pentru Farul, Săpunaru s-a întors la Rapid. Veteranii Seto și Morais se duelează în Liga 2, evoluând pentru Metaloglobus, respectiv FC Argeș. Alex Ioniță e în L2 din China, la Yunnan Yunun. S-au retras Geraldo, Lovin, Teixeira, Niculae, Oros.
Dacă cineva i-ar fredona, chiar în clipele de-acum, când sigur e mistuit de neputința construirii Rapidului în viteza în care și-ar dori, „I’m Forever Blowing Bubbles” lui Marius Șumudică, indiferent dacă ar primi sau nu și o înjurătură, ar deschide sigur un surâs.
Șumi a fost dirijor de capricii și veterani într-un London Stadium amuțit, cu întreaga lui asistență mai amplă decât tot Giurgiul…
A marcat: Filipe Teixeira (45)
West Ham: Randolph – Byram, Reid (c), Ogbonna, Burke (Collins ’88), Nordtveit (E. Valencia ’46) – Tore, Obiang, Kouyate, M. Antonio – Calleri (A. Fletcher ’61)
Antrenor: Slaven Bilic
Astra: Lung – Săpunaru, Fabricio, Geraldo Alves, J. Morais (c) – Ioniță II (Al. Stan ’75), Lovin (D. Florea ’88), Seto, F. Teixeira – D. Niculae (Oros ’57), Alibec
Antrenor: Marius Șumudică
Care e cel mai tare succes european după 1990?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER