Pe spinarea unui deal din Târgu Ocna, Ioan Sdrobiș (78 de ani) trăiește bucuria dintr-un „colț de Rai”, așa cum își prezintă gospodăria pe care a construit-o cu truda anilor arși pe stadioane. De curând, cumpăna vieții l-a supus unei operații pe cord deschis.
Își povestește drama cu virajul metaforei. „Medicii mi-au spus că am ajuns în minutul 90, orice secundă în plus ar fi putut produce un AVC”. „Părintele” își păstrează, în ciuda încercării reci din limba bisturiului, același verb aprig, neiertător, plin de povești și adevăruri spuse în premieră sau repetate cu același patos de matroz înverșunat.
Totul în primul interviu, pe care l-a oferit pentru ProSport, după ce a fentat o intervenție chirurgicală complicată ce l-a slăbit vizibil și care prezintă, în continuare, riscuri serioase „tratate” cu pumni de pastile, restricții frustrante și un fraged umor din limita doar de români înțeleasă, a hazului făcut de necaz indiferent de moment.
Chiar și slăbit după cea mai grea perioadă din viața sa, Ioan Sdrobiș ne primește, de sub cozorocul casei sale din Târgu Ocna, cu o energie furtunoasă, sub pătura unei ploi care sâcâie.
„Încă n-am murit!”. Lângă el, „cel mai bun prieten”, cățeua Hera. În mitologia greacă, numele vine de la zeița protectoare a căminului. „Hai, intrați, cu ce vă servesc?”. Ce poate fi mai savuros decât un interviu cu „Părintele”, cel care nu a iertat vreodată subiecții și nu a fugit de răspunsurile care au produs vortex-ul răspunsurilor celor pomeniți.
Urmează o oră de subiecte în care clocotesc amintirile, părerile ascuțite despre actualitate, dar mai ales povestea. Povestea unui nod din viața sa. Totul din glasul șubrezit al unui fin debater greu de controlat în vernisajul întrebărilor.
Sunt operații și operații, dar o intervenție pe cord deschis știm ce implică! Șansa mea a fost bunul meu prieten de la Onești, Mihai Fudulachi, patronul de la echipa Viitorul Onești. Într-o noapte i-am arătat tensiunea, 210 cu nici nu mai știu cât. A venit peste mine și, atunci, am mers la Onești și am dat peste doctorița Miron, ea a fost îngerul meu păzitor. Când a văzut în ce hal eram, mi-a zis: «ai venit în minutul 90, un minut dacă întârziai faceai accident vascular și nu ai mai fi ajuns la mine. București, operație, că ești gata!» M-a făcut să înțeleg că nu e de joacă. Avusesem niște crize urâte de tot, venea gheara aia în piept. Și am ajuns la București, la doctorul Rădulescu, o somitate în materie. Și mi-a zis și el că am avut o operație foarte grea”.
În timp ce arată urmele operației, semne care evadează, ca o ștampilă a suferinței, de sub gulerul ascuțit al bluzei sale, „Părintele” crede- și își sprijină părerea în vorbele doctorilor-, că totul i se trage de la fotbal. Pe parcursul gândului admite că a fost ignorant.
„N-am fumat niciodată, nu am exagerat cu mâncarea, cu băutura. Toată viața… dacă am băut 25 de grame de tărie. De 40 de ani, că am moștenire un hectar de Merlot de socrul meu, vinul mi-l fac eu, atât beau, un pahar de Merlot pe zi, medicament. Toți medicii, de la București și de aici, de la Onești, mi-au spus dacă am uitat ce meserie am avut.
Fotbalul lasă urme grele! Mi-au spus că m-au văzut la televizor și nu prea stăteam pe bancă. Nu este o bravură, dar la mine debitul flăcării profesionale a fost, tot timpul, dat la maximum. Plus drumurile, plus supărările, necazurile și bucuriile, că și bucuriile aduc o urmă. Cariera și-a lăsat urmele care m-au dus pe masa de operație.
Uite, se văd până aici urmele tăieturii (n.r. arată semnul de pe gât) artera de la piciorul drept a fost scoasă în totalitate, din ea s-au făcut bypass-urile respective. Ăsta sunt la ora asta, să vedem timpul cum se prezintă. Am restricții, pastile luate de trei ori pe zi, trebuie să dorm pe spate, ce nu mi-a plăcut toată viața. Am mai vorbit cu foști colegi de breaslă și știu că unii au avut probleme medicale. Și le-am zis să meargă la control, eu nu am fost să fac nici controalele anuale măcar. Și am făcut o mare greșeală”, transmite antrenorul care o viață a ars în patima unui fotbal cu multe plăgi.
Chivu mi-ar face ultima bucurie a vieții înainte să mă car de pe planetă. Nu cerșesc recunoștință nici de la copiii mei”.
Între ghilimele sunt vorbele lui Sdrobiș înainte cu mai bine de un an de la operația pe cord deschis. În afara citatului, sub sfera timpului și unda știrii care anunța problema antrenorului care l-a debutat în prima ligă la 16 ani pe fostul fundaș de la Ajax, Roma, Inter sau echipa națională rămâne dezamăgirea interlocutorului. Chivu nu a iertat și nu a sunat nici măcar acum. O glumă. O simplă vorbă aruncată într-un alt raid din fiorul poate absurd al unui interviu.
Foarte multă lume a fost lângă mine. Chiar Mircea Sandu a aflat din presă, pentru mine a contat, a avut o atitudine extraordinară. Mi-a zis că, prin felul meu de a fi, sunt nemuritor. Cristi Chivu nu, nu m-a sunat. Mi-a urat sănătate Mariana, mama lui. Eu cu ea discut mereu, ea a rămas… când toți se lăudau cu el, ea a spus că dacă nu eram eu… . Am făcut o glumă, am spus că poate își numără banii și nu are timp să mă sune, dacă el nu a înțeles-o, atunci…, atunci regret. Sigur că îmi pare rău!”
Nu l-au uitat, însă, alți fotbaliști pe care i-a promovat. Ioan Sdrobiș spune că moartea lui Helmut Duckadam, care a fost operat tot pe cord deschis, cu o lună înaintea sa, a creat o adevărată undă de compasiune pe care a resimțit-o din glanda apelurilor telefonice.
Cu Vali Badea m-am trezit și înainte de operație și după, are el fixul ăsta, dacă nu mă atinge, nu-i merge bine. Și acum a rămas, i-a molipsit pe toți: dacă-l atingi pe nea Nelu îți merge bine! A venit la mine și Sorin Frunză, are damblaua asta de la 17 ani. Dragoș Grigore a venit la mine cu familia. Și eu le mai spun în glumă: acum v-ați speriat, cu Dumnezeu să-l ierte!, Duckadam? Pentru că foarte mulți, după ce s-a întâmplat cu Duckadam, pentru că el a fost operat pe cord deschis în septembrie, în ziua aia am primit telefoane de la unii care nu m-au sunat după operație. Le-am zis că am fost operat în octombrie, mai am o lună, trebuie să mai așteptați”.
Printre fragmentele unei realități pe care o trăiește în tonuri fine de optimism, Ioan Sdrobiș speră să revină în fenomenul despre care spune că i-a adus suferința bătrâneților sale, fotbalul. Director tehnic la Viitorul Onești, „Părintele” vorbește cu amar despre Ovidiu Dănănae, pe care spune că l-a adus la echipă, dar l-a dezamăgit crunt prin atitudinea sa.
Am pus aici un copil, la Viitorul Onești, pe Dănănae, mi-a zis că am nevoie de un antrenor tânăr. Am și plecat supărat pe el, nu vreau să spun că de aici mi s-a tras mie necazul. M-am dus o vară întreagă, când erau 36, 37 de grade, l-am dădăcit profesional, venea dintr-un eșec, o retrogradare cu FCU 2. A fost nu refractar, a avut o încăpățânare prostească. În loc să asculte de unul ca mine, cu experiență în zeci de ani, cu rezultate, promovări de jucători, s-a încăpățânat și a vrut să mă facă să înțeleg să-l las să-și dezvolte personalitatea. L-am lăsat și personalitatea se vede în clasament, nouă înfrângeri. M-am supărat foc! Nu pe el, pe modul lui de a gândi, că nu a înțeles”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER