Antrenorul echipei Elvetiei, Nicusor Pascu, crede în elevul lui preferat, Marian Dragulescu
Cantonamentul comun al gimnastilor romani si elvetieni, din aceste zile de la Bucuresti i-a readus aproape pe Marian Dragulescu si pe antrenorul Nicusor Pascu, cel care i-a indrumat pasii spre performanta.
Plecat din tara in vara lui 1998 pentru a antrena echipa Elvetiei, Pascu a ramas aproape cu sufletul de gimnastica romanească. In fiecare an loturile celor doua tari au o perioda comuna de pregatire, prilej pentru unul dintre cei mai buni antrenori de juniori sa-si reintilneasca fostii colegi si elevi. “Cel mai apropiat sunt de Marian Dragulescu. Pot spune ca este pariul pe care l-am castigat cu toata lumea pentru ca am pus ochii pe el inca de la primele concursuri, dupa care l-am propus la federatie pentru lotul national de juniori unde eram antrenor” isi aminteste el. Alaturi de antrenorul care, inca din 1993 i-a deschis apetitul pentru performanta, Marian zambeste. “Ne-am potrivit perfect, eu elevul care prindeam repede, iar el antrenorul care voia sa ma invete tot ce stia. Avem o legatura stransa, cu atat mai mult cu cat este si nasul fetitei mele. Imi place sa-l am aproape si chiar si acum ii mai solicit ajutorul” marturiseste Marocanul.
Anul trecut, unul plin de ghinioane pentru cel mai valoros gimnast roman a fost negru si pentru Pascu. “Nu mi-a venit sa cred. Am fost acolo, langa el, la toate concursurile. Stiu cate sacrificii a facut, cat a muncit si m-a durut aceasta nedreptate a sortii. Cred in Marian si in puterea lui de a se recupera, de a cuceri singura medalie care ii lipseste din palmares, aurul olimpic” spune antrenorul Elvetiei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER