Mărgăritescu se gândea să se lase de fotbal. Așa, și? De ce a renunțat la idee? Credeți că i-ar fi dus cineva lipsa? Sunt atâția jucătorii marilor echipe de la noi care fac fâs la cel mai mic contact cu realitatea fotbalului.
Cazul e clasic: ei trec de la extrema „fără mine nu se poate” la cea „mă las” cu o viteză teribilă. Contrar stării de lucruri din fotbalul profesionist. Este trăsătura de caracter a celor care nu construiesc, ci ard etape în carieră. În limbajul de altădată, eterne speranțe. Despre ei nu vom afla niciodată ceva pozitiv, ci doar fapte de vitejie: beții, bătăi, accidente rutiere.
Acești alergători ai mingii sunt autentici fotbaliști de bani gata, plătiți de niște cluburi nu pentru valoarea lor, ci pentru că niște șefi vor să-și păstreze liniștea și privilegiile. Acesta, și nu alta, este singura explicație posibilă pentru lacrimile de crocodil pixelat emanate de domnul Borcea după eliminarea Mărgăritescu-dependentă din Cupa României.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER