Ca să asigure o nouă ieșire în decor a CFR-ului, domnul Becali mai avea la îndemână câteva mișcări. Desigur, din alte timpuri. Merita să încerce transferul tripletei Mendoza-Dayro-Pepe la Buzău pentru aceste 90 de minute. Ar fi fost suficient? Mă tem că nu. Atunci, putea să mărească miza. Și să-l impună ca arbitru pe Alexandru Tudor, cel etern departe de fază și aproape de interesele roș-albastre. Ei, credeți că mai aveau vreo șansă oamenii lui Andone? Nici vorbă!
Dar totuși, din când în când, și Liga lui Mitică plonjează într-o lume normală. În care diferența netă dintre Trică sau Dubarbier și exilații din Ghencea trebuie să aibă o expresie netă pe tabelă. Și a avut-o aseară, refăcând moralul liderului.
Limbajul clasic al cronicii sportive ar fi spus “meci fără istoric”. Da, dacă n-am fi avut accesele isteroide din această săptămână. Dacă la o astfel de partidă, de miză mică, se descarcă atâta adrenalină, ce se va întâmpla oare în ultimele cinci runde? Vom merge la meciuri cu foaia de observație în loc de agendă? Și vom urmări jucătorii echipați nu în șort și tricou, ci în cămăși de forță?
Fără să ne dăm seama, cu fiecare etapă de campionat, ajungem să ne țicnim din ce în ce mai tare. Și nu este departe ziua în care ne vom comporta ca niște autentici nebuni veseli sau triști, fiecare după puteri și simpatii, ai stadioanelor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER