„Deaconu era un fel de mascotă!”

ProSport va ofera in fiecare dimineata cele mai interesante articole de sport aparute in presa romaneasca.

"Deaconu era un fel de mascotă"

Cotidianul "Libertatea" prezintă în ediția sa de astăzi mărturiile unor foști colegi ai arbitrului Alexandru Deaconu, din perioada în care acesta evolua ca jucător la gruparea Steaua Mizil. Astfel, sursa citată notează că Deaconu se afla la Mizil între statutul  de tânăr talent și cel de "pilă", adăugând că centralul care a întrerupt derbz-ul Rapid-Steaua era poreclit "Mămăligă".

"Era un băiat care nu făcea niciun fel de problemă, avea colțul lui în vestiar. Își vedea de treaba lui, era sperios, cum a fost și pe Giulești. Pe vremea aceea, era și greu să miște în front cu un fost câștigător de Cupă a Campionilor, ca Bumbescu", dezvăluie unul dintre foștii coechipieri pentru Libertatea.

Un alt coleg povestește câteva episoade amuzante din perioada petrecută de Deaconu ca fotbalist la Steaua Mizil. "Deaconu era un fel de mascotă! La meciurile mai ușoare de acasă, când aveam 2-3 goluri avans, Sandu era cerut de tribună și intra pe teren în ultimele minute. Antrenorul Sile Aelenei îl scotea la încălzire la fiecare joc, cea mai tare poantă fiind aceea că la partidele-derby Deaconu nu mai era trecut pe foaia de joc, dar el nu știa acest lucru. Bifa, obligatoriu, încălzirea. Pentru că sunau șefii cei mari de la Steaua, dar și taică-su, să întrebe dacă odrasla sa a prins lotul de 16 Deaconu zicea că a fost în lot, iar apele se linișteau imediat", spune coechipierul în Libertatea.

De ce nu poate alerga Stoican?

Cotidianul "Cancan" dezvăluie în numărul de astăzi motivul pentru care fundașul dinamovist Flavius Stoican nu poate avea evoluții mulțumitoare. Stoican nu poate alerga la intensitate maximă pentru că resimte în continuare dureri în zona abdominală după pubalgia de care a suferit în toamna anului trecut. "Face pașii mici, pentru că pubalgia a lăsat urme", spun unul dintre colegii fotbalistului în Cancan.

Taher importa în comunism uniforme școlare, oțel și ciment

Noul acționar majoritar al clubului Rapid, Fathi Taher, a povestit în Atac care erau activitățile sale în perioada comunismului.

"Am ajuns din întâmplare în România fiindcă eu făceam afaceri și cu Japonia, China, Taiwan și alte țări. Așa a fost să fie. Căutam produse. Cumpăram marfă din România și o vindeam apoi în Kuweit. La noi, în Kuweit, era mare criză de uniforme școlare. Așa că, după ce am bătut palma cu statul român, am închiriat două avioane și am dus 5 000 de uniforme școare din România în Kuweit. Afacerea a mers atât de bine, încât Kuweitul a mai cumpărat uniforme încă 20 de ani de atunci încolo. Eu n-am avut treabă cu Ceaușescu. Eu am făcut doar afaceri cu România iar pentru asta trebuia să urmez niște reguli clare. Erau băieții după mine tot timpul. Nu puteam să merg decât la Camera de Protocol de la Comerțul Exterior al României. Kuweitul avea nevoie și de oțel, dar și de ciment. Afacerile pe care le-am făcut cu statul român s-au ridicat la 100 de milioane de dolari dar nu atunci m-am îmbogățit", spune Taher în Atac.