Ladislau Bölöni vorbește cu respect despre foștii lui colegi. „Atunci chiar eram o familie, pentru că stăteam mult timp în cantonament“, spune el.
Generația de atunci era mai bună decât actuala? E greu de spus acum. Cert e că eram mult mai puțin mediatizați. Pe vremea mea erau fotbaliști ca Balaci, Cămătaru, Ștefănescu, Țicleanu, Klein, care puteau juca oriunde în Europa. Din păcate, unii mult mai slabi chiar și din Generația de Aur au avut notorietate mai mare, beneficiind de avantajul schimbării situației din țară.
Ce ne-a lipsit la Euro ‘84? Au fost mai mulți factori. Lipsa de experiență a jucătorilor și a antrenorului. Faptul că ne-a lipsit Balaci, care făcea parte dintr-un sistem ce funcționa cu el de trei ani, apoi niște ambiții din țară, care au stricat atmosfera. Se voia la vremea respectivă neapărat distrugerea Craiovei, ceea ce s-a și întâmplat ulterior. Și de ce să nu o spunem, suficiența asta tipic românească. Însă prezența în primele opt era o performanță.
Se ajungea mai greu decât acum? Valorile erau mult mai concentrate. La Euro erau două grupe de câte patru, unde ajungeau chiar cele mai bune echipe. Și calificările erau altfel. Jucai numai cu echipe tari, cel mult una era mai accesibilă, cum a fost la noi Cipru. Nu existau ca acum Georgia, Macedonia, Estonia sau mai știu eu cine, cu care să te reglezi. În plus, victoria îți aducea două puncte, nu trei.
Putem compara grupa de la Euro 1984 cu cea de la Euro 2008? De ce nu? Ca adversari au fost cam la fel. Acum trebuie să fructificăm avantajul de a sta în umbră. Putem bate din nou Italia? Absolut. La turneul final e posibil orice, dar nu trebuie să ne temem. Italia, în general e foarte greu de bătut, însă nu imposibil. O spune unul care a bătut Italia.
Noi unde ne aflăm acum? Pe drumul cel bun, sper. Din exterior, eu așa văd România: cu patru elemente de bază, Mutu, Chivu, Lobonț și Pițurcă. Piți a dat viață acestei echipe. Piesele existau, dar el le-a făcut să funcționeze într-un angrenaj. De aceea, actuala națională nu poate merge la fel decât cu el. În afara celor trei, mai avem jucători, nu foarte mulți, care dau echilibru echipei. E clar că în acest moment nu avem cea mai bună echipă a României din toate timpurile, dar avem un grup care poate surprinde prin multe lucruri.
Vedeți pe cineva care să vă semene? Sincer, nu. Eu eram un mijlocaș defensiv care organiza jocul, dar apăream foarte des și la finalizare. În 108 meciuri am dat 25 de goluri și am bătut doar un 11 metri la națională. Și atunci nu prea învingeam pe nimeni cu cinci-șase zero… A ajuns Mutu la maturitate? Da. Mutu poate prinde un turneu final excelent, așa cum l-a avut Hagi în 1994 sau cum putea să-l aibă Balaci în 1984.
Nu prea evolua când erați selecționer... A fost mai mult rezervă. Atunci el tocmai plecase afară și era într-un proces de adaptare, dar când l-am folosit a evoluat bine. Nu era titular și pentru că îl aveam atunci pe Adi Ilie, care, după părerea mea, a fost un fotbalist de rasă și un caracter extraordinar.
De ce l-ați numit pe Chivu căpitan? Pentru că nu a mai vrut Adi Ilie să fie. Țețe Moraru a venit cu ideea de a-l numi pe Cristi. Am hotărât să-l punem pe Chivu, că poate va rămâne căpitan zece ani. Ei, n-au trecut zece, dar vreo șapte tot sunt până acum.
Marius Niculae, cel mai ghinionist!
Un loc aparte în inima lui Loți Bölöni îl ocupă Marius Niculae, pe care l-a avut elev la națională, dar și la Sporting Lisabona.
„Marius a fost cel mai ghinionist fotbalist din câți știu eu. A avut multe accidentări banale, care l-au costat enorm. Când s-a rupt prima dată, avea Portugalia la picioare. Îi cucerise pe toți. A trebuit mereu să revină, să o ia de la capăt“, crede Bölöni, completând: „M-aș bucura enorm ca el să fie util și echipei naționale, pentru că la cât a suferit copilul asta, merită ceva mai mult“. Loți și-a amintit și de trialurile de pe vremea când era selecționer: „Unii au strâmbat din nas, dar de unde era să iau jucători? Trebuia să schimbăm liniile, după 0-3 cu Italia din 2000 a fost evident acest lucru, și prin acele trialuri am vrut să motivez tot ce exista în țară. Din 100 de fotbaliști testați, au rămas cu 5. Așa au apărut Codrea sau Rădoi“.
Mi-aș dori să mai fiu selecționer. Poate vin după Pițurcă, însă numai dacă stă el zece ani la națională Ladislau Bölöni antrenor Al Jazeera
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER