Fantoma lui Mourinho încă bântuie la Chelsea. Echipa de acum, la jumătate de an de la plecarea portughezului, seamănă perfect cu fostul tehnician. Arțăgoasă precum caracterul lusitanului, cinică precum replicile acestuia la întrebările presei din Insulă, echilibrată ca schemele tactice desenate la antrenamente de „The Special One”, pragmatică, eficientă. Dar și teribil de norocoasă. Ați ghicit, ca și Mourinho. Chelsea reușește performanța de a obține maximum de rezultate cu minim de efort. Legea de bază a economiei se aplică perfect la „albaștri”. E ca pe vremea lui „Mou”. Fără „floricele”, fără fente a la Ronaldo, fara calcaie marca Fabregas. Ar fi chiar curios sa te aștepți la așa ceva de la trupa patronată de Abramovici. Pragmatismul dus la extrem de Mourinho nu putea fi transformat peste noapte într-un joc exuberant de către un tehnician limitat, precum Avram Grant. E ca și cum ai avea pretenția ca Dorel din reclamă să-ți gâdile urechile cu un concert din muzică de Bach. Imposibil. De undeva din Portugalia, Mourinho sigur zâmbește. El este antrenorul care a dus-o pe Chelseaa la un pas de Moscova. În cazul unui succes în finală, Abramovici ar trebui să-i dea primă și lusitanului. O merită. Dar mai sunt 90 (poate 120) de minute până la ultimul act al Ligii. Liverpool, echipa care joacă în ritmul în care bat inimile fanilor de pe „Anfield”, poate reveni. A arătat-o de atâtea ori. Ca un exercițiu de memorie, Benitez poate pregăti returul punând DVD-ul cu repriza a doua a acelui incredibil 3-3 cu Milan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER