“Atenție la Drogba, cade mult și-i păcălește pe arbitri!”, era avertismentul lui Rafael Benitez înaintea partidei cu Chelsea, pierdută în final cu 3-2, încercând să ia un avantaj moral asupra adversarei de aseară. Nu a reușit spaniolul să-i convingă pe ai lui că Drogba păcălește și fundașii. Ce palma i-a dat ivorianul lui Benitez! Ustura mai tare decât orice înfrângere. Nu și-a calculat deloc bine pașii tehnicianul lui Liverpool, turnând furie în sufletele londonezilor. Și da, aceasta a fost cheia victorii lui Chelsea. Furia, pasiunea, încrâncenarea.
La derby-ul cu Manchester United apreciam modul în care “albaștrii” au uitat de fotbalul pragmatic, urât. Acum au trecut la nivelul următor. Au câștigat cu INIMA. Știu, pare ciudat să pui unul lângă altul cuvintele Chelsea și inima. Legătura s-a făcut aseară. Rolurile parcă s-au inversat. Echipa care trăiește prin fiecare vers din “You’ll never walk alone” s-a văzut depășită tocmai prin pasiune. Nu credeam să văd așa de curând acest lucru, având în vedere că imaginea lui Mourinho stăpânește orice colțișor de pe „Stamford Bridge”.
A fost și victoria lui Lampard. Sfâșiat de durerea pierderii mamei sale, mijlocașul a luptat de două ori mai mult. Pentru visul de a ajunge în finala Ligii și pentru a-i dedica mamei un succes atât de important. Le-a reușit pe amândouă. Sărutul de pe banderola neagră a însemnat totul. Sărutul durerii care a dus la bucurie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER