Chelski renăscută

Fără Mourinho, Chelsea nu mai are doar morga, ci și trăsăturile de caracter ale unei mari echipe. Aceiași fotbaliști joacă acum în egală măsură pentru rezultat și show. Este atât de tonic, de exemplu, să observi cum Lampard și Ballack își potențează calitățile când toată lumea se aștepta la o perpetuă anulare reciprocă! Numai că, atunci când londonezii revin la vechile obiceiuri ale înghețului prematur al unui scor de 1-0, pedeapsa apare de unde și când se așteaptă mai puțin. Să fim serioși: nimeni nu dădea doi bani pe Benayoun, omul-șarpe care parcă încerca diverse somnifere în prima repriză.

Spre deosebire de Chelsea, Liverpool joacă parcă dintotdeauna în același stil ofensiv. Fie că îi iese, fie că nu. Echipa este dependentă de tonul pe care-l dă Gerrard. Și ce semnal al revenirii a produs căpitanul în repriza secundă! Suficient pentru a împinge partida în prelungiri. Chelsea și Liverpool au părut aseară imposibil de separat, chiar și cu cel mai performant bisturiu electric. Doi siamezi ai echilibrului, pe care și arbitrii au consimțit cu tot dinadinsul parcă să-l păstreze, anulând golul lui Essien. Dar nimeni nu s-a mai putut opune ca orgoliul lui Abramovici de a se întoarce la Moscova ca un erou să fie satisfăcut. Chelski merge în finala Ligii din Rusia, Liverpool rămâne acasă și în antologia respectului.