Tudor e un ciudat prin modul în care se comportă înainte de meciuri, la antrenamente sau în timpul jocurilor. Pare un robot teleportat pe pământ dintr-o lume a lui, virtuală, vorbește cu același ritm de la un capăt la altul al discursului, ti-ti-ti-ti-ti-ti-ti-ti, fluieră scurt și rece și, ca orice robot, nu are sentimente, nu știe să zâmbească sau să plângă.
La Steaua – CFR, câteva circuite i s-au ars din cauze necunoscute, nici el nu și le poate explica acum, când a revenit la normal. El, Robotul care se pregătește în amănunt pentru meciurile oamenilor, care nu se încarcă negativ cu informații inutile despre trăirile pământene ale conducătorilor, antrenorilor și jucătorilor, ca să nu se viruseze. Cum a fost posibil?
Robotul are din nou șansa să ne arate că e robot, că a fost doar o defecțiune tehnică pe Ghencea. Dacă va mai exista vreun scurtcircuit și acum, eu zic să renunțăm la sistemul ăsta monitorizat de arbitraj și să dăm din nou încredere oamenilor. Sau să-i construim o inimă lui Tudor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER