Modelul aducerii fotbaliștilor cu nume, aflați la final de carieră în campionate mai slab cotate, a dat roade în Turcia, în Grecia și în Rusia. Liga lui Mitică tatonează timid, iar numele unor fotbaliști precum Suker, Miloșevici sau Vieri sunt spuse cu un respect vecin cu venerația. Eventuala materializare a transferurilor ține de domeniul senzaționalului de presă și sunt catalogate cu un aer interesant și atoatecunoscător drept utopii. Într-un campionat în curs de dezvoltare și într-o țară cu pretenții fotbalistice, toate acestea reprezintă doar următorul pas. Salariul nu trebuie să mai constituie o piedică în momentul în care vehiculezi sume de milioane de euro în contul antrenorului și ameninți cu bugete de zeci de milioane plus sume record pentru refacerea stadioanelor din temelii.
Teoretic, poți să plătești și performanța, mărind salariile până la un prag decent și asigurând prime adevărate pentru obiectiv. În prag de Euro, la doi ani de o semifinală de UEFA și cu participări constante în Liga Campionilor trebuie să învățăm să credem că putem aduce pe oricine dacă garantăm cu seriozitate. Sfat pentru conducători! Pentru a avea pretenția să nu îi considere alții bananieri, e nevoie să nu se mai comporte ei așa. Vremea oamenilor de fotbal umili, lingușitori, dar perverși a trecut. E nevoie de tipi integri, hotărâți, neșantajabili și stăpâni pe situație. De președinți care vor să ia jucători, nu să ciupească din contractul fotbaliștilor. Atunci vor veni Vieri și alții ca el.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER