„La grande nation”, „Liberte, Egalite, Fraternite”, „Le jour de gloire est arrive”. Au o politețe rece și o superioritate studiată. Față de noi, față de toți. Ei sunt în centrul universului și lumea gravitează în jurul lor. O facem și noi, chinuindu-ne să ne onorăm titlul de francofoni cu „h-ul muet” și cu „r-ul á la Mireille Mathieu”. Orașul luminii își trimite raze peste tot și de la înălțimea turnului Eiffel contemplă Europa, lumea… Ne simțim atât de onorați când se vorbește de București drept „micul Paris”, că ignorăm, voit sau nu, faptul că această comparație implică și o coordonată negativă.
Și de asta, diseară e mai mult decât o centrare, o pasă, un șut. E mai mult chiar decât un gol. Nu e o chestiune de minute. 90 plus câte o dicta „prietenul” Mejuto Gonzales. Se operează cu ani, decenii, secole.
Unsprezece maximum paisprezece băieți au șansa de a răsturna percepțiile, de a marca o bornă istorică în relația cu niște tipi scrobiți obișnuiți să ne mângâie protector pe creștet, chiar dacă noi nu vrem asta. Ne numim tricolori tot în registru francez… Sunt etalon al mândriei pretutindeni. Diseară avem privilegiul de a încerca să fim mai mândri ca ei. Doar așa vom ieși neînvinși de pe teren!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER