Cum (nu) am văzut meciul

Dacă nu mi-ar fi trecut toată presa mondială prin față, poate aș fi putut să comentez meciul naționalei noastre

Dintr-un motiv care acum îmi scapă, am decis ca la acest turneu să mă ocup de adversare și să urmăresc jocurile lor, nu ale noastre.

Inițial, m-am convins că e superb că, atunci când se joacă România – Franța, eu văd mult mai interesantul Italia – Olanda. Acum e o palidă consolare, dar e prea târziu. Așa că m-am trezit urmărind meciul nostru de la Zurich în centrul de presă de la… Berna. Asta e. Mi-am găsit un loc lângă una din nenumăratele „plășmi“, pe care o ochisem cu o zi înainte că se dă meciul, nu televiziunea cu circuit închis care bagă și ea meciul, dar pe jumătate de ecran și fără comentariu. Vai, de câte ori n-am visat eu meci fără comentariu, dar de data asta am ales varianta „cu“, pentru că oricum era în germană și nu pricepeam nimic. Tot ce am înțeles de la televiziunea elvețiană a fost că fac o emisiune înainte și după, cu publicul transformat în galeriile celor două echipe. Cum la România bag de seamă că nu s-a înghesuit nimeni, tribuna „noastră“ era pe jumătate goală, iar încă un sfert erau în culorile Franței. Sau n-au avut tricouri destule. Fie, noi să fim sănătoși. Hai să vedem meciul.

Estimez că în centrul de presă erau vreo 4.782 de ziariști, din toate țările Pământului și nu numai. Fără exagerare! Mai important însă, la meci s-au uitat vreo 14, alți 3.924 trecând fix prin fața „plășmii“! Fiecare de cel puțin opt ori în medie! Am spus „excuse me“ de atâtea ori, că am început să o și cred. Până în minutul 55 m-a ajutat un coleg de breaslă mai… experimentat, doritor să vadă și el meciul, dar apoi s-a lăsat păgubaș. Nu știu dacă din cauza „trecătorilor“ sau a meciului. Spre final, un alt coleg m-a simțit neamț. „Sprachen sie deutch?“, zice el, iar eu: „No“. „Was a good game?“, vine altă întrebare. La care am răspuns tot „Nu“, deși aș fi vrut să spun: „Dacă m-ați fi lăsat să văd mai mult poate aș fi știut“. Până la urmă totuși, parcă sunt împăcat și simt că n-am pierdut mare lucru.

Imagine exact de pe locul de unde am „urmărit“ meciul. Cel cu tricou roșu mai apare în vreo patru poze. Deci n-a trecut des… În dreapta, o parte din sala de presă, dacă nu mă credeți că au fost mii de ziariști