Meciul cu Italia pare o ecuație cu multe necunoscute. Se vorbește de foarte multe schimbări în distribuțiile de start ale celor două echipe.
E de înțeles în ceea ce îl privește pe Roberto Donadoni, cel care a „condus” Italia la cea mai usturătoare înfrângere din ultimul deceniu. E greu de crezut că Victor Pițurcă va schimba prea mult distribuția României. Pițurcă a spus că vrea să joace la rezultat și e normal să nu riscăm împotriva unei formații rănite. Îl cunosc și nu va face asta… Personal, nu mi se pare plauzibilă intrarea lui Dică de la început. La fel cum nu cred în sacrificarea lui Rădoi. Sau poate el nu va intra, dar doar pentru că nu poate evolua din motive medicale, așa cum anunța înainte de turneul final.
Cea mai importantă cheie în tentativa de a descifra acest joc este constituită de un fapt incontestabil: Italia trebuie să atace. Dar Italia, știm cu toții, nu e în largul ei când e nevoită să facă asta. Italia e vicleană. Italia te atrage în cursă, Italia te ademenește și Italia te lovește când ți-e lumea mai dragă. Așa ne-a bătut mereu, așa a reușit să câștige titluri mondiale și europene…Dar Italia lui Donadoni e alta decât Italia lui Lippi, a lui Cesare Maldini și a altor tehnicieni de tip conservator.
Lateralii mai activi Blocul defensiv a funcționat foarte bine cu Franța. Fundașii laterali, Contra și Raț, trebuie să se sincronizeze și mai ales să îi dubleze pe Tamaș și Goian. Ar fi ideal ca în anumite momente ale jocului să beneficiem de aportul fundașilor laterali pe fază de atac. Cosmin și Răzvan să urce alternativ pe benzi – sigur, nu în permanență – și să constituie elementul-surpriză. Golul primit de italieni pe contraatac, de la fundașul lateral stânga olandez Giovanni van Bronckhorst, ar trebui să fie un exemplu în acest sens. Șuturi de la mijlocași Faptul că în jocul cu Franța nu s-a tras niciun șut pe spațiul porții are drept cauză și preocuparea mijlocașilor exclusiv pentru jocul defensiv. Codrea, și mai ales Chivu (foto, nr. 5) pot fi capabili de execuții de la distanță și eventuala eliberare a lor pe parcursul jocului și prezența la finalizare ar putea constitui un alt punct necesar, atât pentru încercarea de periclitare a porții adverse, cât și pentru oferirea unor momente de respiro pentru apărare. De asemenea, un plus incontestabil ar putea fi adus de pasele filtrante, în genul celor de la meciul cu Muntenegru pe traseul Chivu-Mutu. Sub nicio formă nu trebuie neglijată însă faza defensivă. Este vitală asigurarea zonei centrale defensive prin cei doi apărători, susținuți de mijlocașii noștri centrali. Cei cinci trebuie să constituie scutul din fața careului lui Lobonț.
Mutu central Pe fază de atac, Mutu (foto) nu trebuie să mai rămână izolat în banda stângă. Cel mai periculos jucător al nostru trebuie să joace mai aproape de Daniel Niculae. În felul acesta, rezolvăm două probleme: vârful nostru împins nu ar mai rămâne izolat și ar putea conlucra, iar Adrian ar avea mai multe posibilități de finalizare și mai mult spațiu de manevră. În plus, nu este de neglijat aportul pe care Florentin Petre poate să îl aducă atacului. ATENȚIE!! Mai multă concentrare la fazele fixe! Cu Franța am avut trei cornere și două lovituri libere din preajma careului, dar nu am pus cu adevărat în pericol poarta lui Coupet!
După meciul cu Franța, ne aflăm în fața unui alt joc cu un adversar împotriva căruia trebuie să adoptăm aceeași tactică și manieră de joc, preponderent defensivă. Trebuie să așteptăm Italia și să facem tot posibilul să o surprindem. Victoria ar reprezenta enorm, iar egalul mult. E firesc să ne dorim totul, dar nu trebuie să dăm cu piciorul unui eventual punct care, coroborat cu un dorit succes al Olandei în meciul cu Franța, ne-ar aduce, la ora ultimului meci cu echipa lui Van Basten, într-o situație foarte favorabilă. Pițurcă are pregătită și o variantă de risc la care, cred eu, va apela dacă vom fi conduși: Dică în locul lui Rădoi
Întărirea Grosso Fundașii lor de bandă sunt extrem de periculoși. După introducerea pe parcurs a lui Grosso în meciul cu Olanda, Donadoni a înțeles că fundașul stânga care a jucat un rol în echipa cu care Lippi a câștigat titlul mondial acum doi ani trebuie să fie titular. El pe stânga și Zambrotta pe flancul drept vor urca mult și pot trimite centrări pe masivul Toni. În plus, au și capacitatea de a finaliza, dacă li se oferă poziții de către fundașii noștri, care, fără îndoială, vor fi preocupați să supravegheze mijlocașii și atacanții adverși.
Polivalentul De Rossi Linia lor de mijloc poate constitui o altă sursă de pericol major. Pirlo este un fotbalist polivalent, un șuteur de temut, un bun pasator, dar și un recuperator. Nu pare în cea mai bună formă, dar oricând poate exploda. Va începe cel mai probabil pe flancul drept, dar este de așteptat să apară și în zona centrală, fie pentru a acoperi urcările lui De Rossi, fie pentru a-l dubla. De Rossi este un alt tip de mijlocaș polivalent. Robust, tehnic și cu o mare capacitate de efort, redutabil și pe fază defensivă, și pe fază de atac. Nu trebuie să le dăm spațiu și timp de gândire! Rămâne un semn de întrebare pentru „centrul stânga”. Fie rudimentarul Ambrosini, fie mai tehnicii Perotta și Aquillani. Caz în care Donadoni va risca totul pentru un mijloc mai degrabă de creație, atât timp cât „distrugătorul” Gattuso nu pare a intra în cărți.
Trio letal în atac Toni este tipul de fotbalist în jurul căruia gravitează ceilalți atacanți – în cazul de față, Del Piero (foto) și Camoranesi -, dar și toate acțiunile ofensive ale lor. Trebuie să fim foarte atenți la devierile lui Toni, la redublările lui și, firește, la execuțiile de care este capabil. Donadoni se inspiră de la Prandelli, mai exact din felul cum gândea tehnicianul Fiorentinei atacul când îl avea pe Toni pivot. Schimbările de posturi sunt un alt punct la care trebuie să fim atenți. Camoranesi poate veni din lateral dreapta în spatele vârfurilor, concomitent cu urcarea lui Del Piero în linie cu Toni.
Atenție!! Foarte important. Mijlocașii noștri trebuie să blocheze pe cât posibil urcările lui De Rossi și Pirlo. Nu trebuie să îi lăsăm să șuteze, așa cum nu trebuie să facem faulturi în apropierea careului, pentru că, în afara celor doi, și Del Piero execută foarte bine lovituri libere!
Dacă nu îi place, nu înseamnă că Italia nu știe să atace… Știe și poate. Și o va face, chiar dacă în stilul lor, mai degrabă contraatacând. Pericolele vor veni cu siguranță din toate părțile, adică din toate compartimentele, pentru că așa cum se închid cu toate liniile, italienii au capacitatea de a ne pune probleme în această seară cu toate liniile. Sunt sigur că Roberto Donadoni va rămâne, cel puțin la început, fidel sistemului 4-3-3, dar cred că pe parcurs modulul lor tactic se poate transforma într-un 4-3-1-2.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER