Pe lângă emoție, adrenalină și bucuria de a juca, un turneu final reprezintă pentru toți fotbaliștii și un prilej de a-și demonstra calitățile. Nu există jucător care să nu viseze că decide de unul singur un meci, că poate avea o țară la picioare, că va atinge trofeul, că va putea cânta „We are the champions” printre confeti sau că gloria îi va putea aduce un contract și mai mare decât are deja… Românii au avut ocazia să viseze mai puțin decât ne-am fi dorit noi, cei care ne doream totul. Vorbim și noi despre posibilități de transferuri acum, așa cum vorbesc și spaniolii. Diferența este de zeci de milioane de euro. David Villa avea cotă de 30 la începutul lui iunie, acum Chelsea l-ar lua cu 50, banii jos… Și tot așa. Pentru ai noștri ofertele nu curg, dar sunt conforme cu ceea ce a fost pe teren. Lobonț, Goian, Raț, Rădoi, și parțial, Tamaș au fost remarcații unei naționale care mai mult s-a apărat. Cei patru-cinci fotbaliști ar putea fi protagoniștii unor mutări mai mult sau mai puțin spectaculoase. Poate fi și asta o dovadă că am vrut prea puțin… Emeric Ienei avea teoria cu „mult pentru a obține măcar puțin”. Cert e că la ora actuală nu e nimic sigur, dar toată lumea așteaptă ceva. Nu e vorba numai de bani, ci de necesitatea de a avea ceva concret printre atâtea incertitudini și speculații. E nevoie de un imbold pentru unul, doi, trei sau mai mulți jucători ai naționalei, care, la rândul lor, să propage unda de motivație printre tricolori. De o provocare de natură să îi monteze pentru niște preliminarii care deja încep să vină peste noi și care sunt teribil de importante.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER