Conectată la temperamentul și apucăturile patronului ei, Steaua e o echipă agitată. Lui Gigi nu i-a plăcut niciodată fotbalul ca joc în sine. I-a stat cândva prin preajmă doar prin cazinouri unde îi plătea șprițurile și gagicile junelui Hagi, onorat că e băgat în seamă de un rege cu crampoane. Mai târziu a investit în fotbal, intuind că acest sport cu un imens suport publicitar poate fi o cârjă politică și un vehicul electoral. Și mai târziu, avea să-l arunce pe Hagi ca pe o măsea stricată de pe banca tehnică a Stelei. Se știe, Steaua este cuprinsă de febra vânzărilor și a cumpărărilor. După înstrăinarea lui Dică, dispecerul formației, s-a scos pe tarabă și compartimentul fundașilor, gata să se piardă atuul de a fi deținut cea mai bună apărare în sezonul trecut. Socoteala e limpede. Comparând prețul exporturilor cu cel al importurilor de brazilieni pârâți, rezultă un beneficiu cert. De unde se vede că lui Gigi i se potrivește mai bine un surtuc și un chimir de negustor decât un costum Armani de salonard. Acționând în maniera caracteristică, Gigi a mai strivit o insectă care îl bâzâia. Încurcata poveste a Valizei de la Cluj s-a terminat cu happy-end, după ce o Curte de Arbitraj a anulat deciziile Comisiilor de disciplină. O Curte de Arbitraj care are treabă cu fotbalul cam cât are Gigi cu Muzeul Luvru. Stai să te întrebi câți bani or mai fi rămas în valiză după atâta tevatură.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER