Cinci televiziuni francofone și-au delegat câte doi reprezentanți pentru o emisiune concurs realizată de Antenne 2. Se întâmpla în 1984. Aceștia au făcut un tur al lumii, trecând și prin China, la bordul unor automobile, lucru care, în cazul unor străini, nu se mai întâmplase de câteva decenii. Despre traversarea țării unde va avea loc, curând, Olimpiada, a scris Didier Regnier, redactorul-șef al Marelui Raid.
Pe 23 februarie 1985, cele șase "Acadiene" s-au pus în mișcare din Canton. Printre condițiile impuse de chinezi pentru ca raidul să le străbată țara a fost și aceea ca oamenii lor să însoțească în permanență caravana. "Pierre n-a putut evita această escortă. Ori cu ea, ori deloc! Marele Raid în China fiind un eveniment, autoritățile au insistat să fim însoțiți în fiecare moment până ajungem la Beijing, dorind în primul și în primul rând să asigure securitatea noastră și nicidecum să ne impună o cenzură, al cărei sceptru, agitat din când în când, ține mai curând de basm decât de realitate", scria Didier Regnier în cartea sa, "Aventura Marelui Raid".
Cu mașini de miliției chineze în față, participanții la emisiunea-concurs inițiată de Antenne 2 au purces la drum. Între Canton și Changsha, capitala provinciei Hunanu, aveau de străbătut cam o mie de kilometri în trei zile, ceea ce înseamnă o medie de 333 km pe zi. La început, ritmul de înaintare a fost destul de lent, însă cele întâlnite pe drum au atras atenția occidentalilor: un țăran căra un porc într-o roabă, o familie mergea agățată de o singură bicicletă… Acesta era însă doar începutul. Apariția mașinilor a strârnit uimire în rândul localnicilor, sute de oameni înconjurându-le imediat. După câteva momente în care erau reținuți, văzând zâmbetele de pe chipul raiderilor sătenii începeau să zgâlțâie autovehiculele când în dreapta, când în stânga. Situația se repeta la următoarea oprire.
Cum drumurile erau pline de bicicliști, caravana abia înainta cu 30 kilometri pe oră. După zece ore de mers, în prima zi, s-a ajuns în Shaoguan și toată lumea a tras la un hotel. Didier Regnier și Pierre Godde, omul care negociase trecerea prin China, le-au explicat însoțitorilor că aveau nevoie de niște canistre pentru a pune carburant. Răspunsul a fost sec: "La ora asta magazinele sunt închise". Și era abia șapte seara. Cei doi nu au renunțat. Pentru a ajunge la destinație aveau nevoie de mai multă benzină. Așa că s-au făcut nevăzuți în oraș. Logica lor era simplă deși poate părea ciudată mai ales pentru cei care au trăit, în fostele țări comuniste precum România, vremurile în care străinii aveau mereu pe cineva pe urme: "Într-un oraș închis ca acesta beneficiem de o libertate totală întrucât fiecare localnic va pleca de la principiul că dacă un străin se află aici înseamnă automat că posedă autorizația necesară și, în acest caz, de ce să-i mai supraveghem? De fapt, controlul se naște o dată cu liberalizarea și apare în momentul în care un oraș devine accesibil. Când străinii pot circula liber, abia atunci e nevoie să fie supravegheați ca să nu li se întâmple ceva", avea să noteze Regnier, redactorul-șef al Marelui Raid.
După ce au bântuit aiurea prin oraș, cei doi francezi au descoperit o prăvălioară din tablă ondulată. Cum chinezii nu pricepeau o iotă în franceză sau în engleză, a fost nevoie să li se deseneze o canistră. Vânzătorii au privit schița, apoi le-au întins oaspeților acele obiecte pe care își închipuiau ei că și le-ar dori. Mai precis câteva suveniruri. După câteva încercări, au apărut și canistrele, însă problemele nu se rezolvaseră în totalitate. Și asta pentru că bancnotele lui Pierre erau pentru turiștii străni, unele pe care oamenii de rând nu le văzuseră până atunci. Noroc că în magazin se afla și un localnic ceva mai umblat, care le-a schimbat cu acelea folosite de tot poporul. Și astfel s-a încheiat prima zi a călătoriei în China. Iar dacă această a fost una norocoasă, următoarea avea să aducă și primele necazuri, mașina în care se aflau Alexandre Bochatay și Alain Margot, concurenți pentru SSR (Televiziunea Elvețiană Romandă), precum și inginerul de sunet Jean-Claude Freydier, nimerind într-un șanț. Accidentul nu s-a soldat cu răniți, însă fiind în pustietate, raiderii au decis să abandoneze vehiculul, pasagerii săi repliindu-se în celelalte.
La capătul celor trei zile, în care ploaia a fost sâcâitoare, Marele Raid a atins Changsha, un orășel cu o populație de… un milion de locuitori. Unii au profitat de ocazie pentru a vizita casa unde s-a născut Mao Zedong, fondatorul Partidului Comunist Chinez. Aflată la Shaoshan, la circa 50 de kilometri depărtare, ea s-a păstrat ca pe vremea în care era locuită de cel care, pe 1 octombrie 1949, a proclamat Republica Populară Chineză. Camerele erau pline de igrasie, iar în bucătărie trona o plită plină cu oale.
Seara, la revenirea în hotel, concurenții au început să să se gândească la filmulețele pe care urmau să le realizeze. Cum fiecare a mers în altă parte, acum se schimbau impresii. Pentru a filma în locurile care li s-au părut a fi cele mai interesante, occidentalii au fost nevoiți să-și convingă mai întâi ghizii. Reprezentanții postului francez Antenne 2, Roland Theron și Georges Siciliano, de pildă, povestesc că Șen, interpretul care i-a însoțit, pricepând ce doresc, i-a îndrumat spre o închisoare unde erau reeducate femeile care au încălcat normele morale… Și deși directorul a fost de acord, între timp situația s-a schimbat, francezii fiind anunțați că deținutele au plecat în… vacanță. Pierre Godde a intervenit, a dat câteva telefoane și a fost informat că, fiind Anul Nou în versiune chineză, unele femei, cele mai cuminți și, totodată, cele care ar fi putut să fie filmate, beneficiau de o permisie… Asta este! Trebuia găsit un alt subiect. Mai norocoase au fost Christine Demont și Guilene Merland, de la Tele Monte Carlo, care au surprins venirea pe lume a unui copil într-o maternitate din Changsha.
Responsabilii raidului, în schimb, au avut parte de reproșurile reprezentanților miliției rutiere. Deși vorbea numai în chineză, ofițerul a făcut suficiente gesturi și a avut un ton care l-a convins pe Pierre Godde că toate regulile de circulație au fost încălcate de raideri. "În China, când ești la volan n-ai voie să fumezi, să mănânci sau să tragi artificii!" Aceste reproșuri aveau să se audă și în zilele următoare, însă totul s-a redus la atât. (va urma)
Marian BURLACU
Primul episod din călătoria prin China îl puteți citi dând click aici
Episodul 2: Ideograme în locul semnelor de circulație
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER