Pe data de 8 august, a început, la Beijing,a XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia. Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălașul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr.
De la acest an începe numărarea anilor la compatrioții lui Homer, după alte izvoare competiția a început mult mai devreme. Opinia publică din perioada contemporană consideră anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă. Evident, ele au fost organizate la Atena, inițiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizația lor l-a avut pentru întreaga umanitate.
De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanțe excepționale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiției, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul. Câteva evenimente au rămas în memoria ziariștilor și a publicului și dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii.
De altfel, trebuie spus că mulți dintre compatrioții noștri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor. Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci?
Rusul "Max", victorie epică la Stockholm
În 1912, în Suedia, turneul de lupte se desfășura după niște reguli un pic diferite față de cele de astăzi. Astfel, nu exista un termen limită și nici ideea de avertisment pentru cei care evitau lupta în mod intenționat. Mai pe scurt, nu era ceva neobișnuit ca arbitrii să lase lupta să se desfășoare până când unul dintre combatanți era fixat în tuș de către adversarul său.
Duelul rușilor "albi"
La a V-a ediție a JO, concursul de specialitate a fost organizat pe stadion și, cum pe vremea aceea nu exista nocturnă, încleștările încetau o dată cu apusul soarelui. Sigur, istoria nu precizează dacă nu cumva ziua era mai lungă decât prin părțile noastre din cauza nopților albe, fenomen specific țărilor nordice.
Una peste alta, în semifinalele categoriei mijlocii la "greco-romane", s-au înfruntat rusul Martin Klein, un estonian de limbă germană care trăia la Sankt-Petersburg și finlandezul Alfred "Alppo" Asikainen, originar tot din capitala imperială și, având în vedere că ducatul era parte a Imperiului Țarist era, și el, tot un supus rus.
Sub un soare torid, oamenii au luptat timp de 11 ore și 40 de minute până când Max a reușit să-l doboare pe Alppo, campionul mondial en-titre. De remarcat că arbitrii nu au fost de acord decât cu mici pauze care au totalizat doar cinci minute, perioadă suficientă pentru ca sportivii să-și facă necesitățile fiziologice.
Renunță la finală
Extenuat de lupta cu adversarul său finlandez, Max nu a fost în stare, pur și simplu, să lupte pentru titlul olimpic în finala de a doua zi. Drept pentru care suedezul Claes Johansson a profitat și s-a încoronat fără luptă. Ziariștii au cerut ca semifinala celebra să se rejoace, dar războiul mondial bătea la ușă. Și nu numai marea conflagrație, ci și revoluția bolșevică.
Â
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER