O tipă carismatică, extrem de vorbăreață, Ana Maria Brânză (1,75 m – 65 kg) i-a făcut de la început probleme mamei sale: „Pentru că i-am stricat aniversarea, eu fiind născută la o zi după ea, pe 26 noiembrie”, își începe povestirea, râzând, sportiva de la Steaua.
Atrasă de la 10 ani de tenis, Ana Maria a trecut numai după un an pe planșă. Nu prea știam despre ce e vorba, „dar când am auzit de săbii, de război și când i-am văzut pe sportivi îmbrăcați în alb, mi-am zis: aici e de mine!”. Bucureșteancă la origine, Ana și-a petrecut ultimii zece ani în Craiova. „Din clasa a VIII-a am trecut acolo, am făcut și liceul, și facultatea tot în Craiova.
Nici nu mai știu dacă m-aș mai descurca în aglomerația din București”, spune sportiva de 24 de ani. La 18 ani a declanșat seria succeselor. În 2002 cucerea bronzul (individual) la Mondialul de la Lisabona, iar doi ani mai târziu atingea „16”-imile la JO de la Atena. Au urmat nenumărate victorii în Cupa Mondială, iar cele două medalii din 2008 – aur la CE de la Kiev la echipe și argint la individual, au determinat-o pe Laura Badea să susțină, cu mult timp înaintea JO, că Ana va fi pe podium la Beijing. Campioana olimpică a avut și de această dată fler. Pariul ei s-a dovedit încă o dată câștigător.
Noaptea albă a vicecampioanei
În ziua concursului, fix la miezul nopții, s-a băgat la somn. „Nu aveam stare nici când dormeam”. A pus geană peste geană doar patru ore. „Abia așteptam să înceapă odată și să se termine tot. Nu mai rezistam în presiunea asta”. A băut de dimineață o cafea. „Nu era prea tare ea, că așa se face în Sat, dar m-a ținut bine” Cu rusoaica Șutova (în sferturi) i-au tremurat picioarele. „Doar când am dat pentru permisul auto, anul trecut, în București, mi-au mai tremurat picioarele atât de tare La un moment dat s-a speriat. Șutova a tot întrerupt meciul, uneori ca tertip, pentru a o scoate din ritm. „Am văzut sânge pe piciorul rusoaicei, am întrebat-o dacă e din cauza mea, dar mi-a răspuns în rusește. N-am înțeles nimic”. În pauza de trei ore până la semifinale a rămas la sală, făcând o scurtă plimbare în jurul complexului. „Pe urmă mă duc să fac o încălzire rapidă sus”. În acest timp s-a revigorat cu o sticlă de Cola Light. „Cafea nu mai beau, pentru că m-ar lua iar tremuratul”.
Nu a mâncat absolut nimic.
Și i-a fugit gândul și la apropiați: „Tata e acasă, sigur așteaptă semifinala. Fratele meu, Marius, e la serviciu, dar cred că și-a luat liber. Vor fi toți cu ochii pe mine și mă vor încuraja din fața televizorului”. Dar și la ce va face după. „Abia aștept să fiu liberă!”. Un mare aport în succesul ei îi aparține antrenorului. „Dan Podeanu. Fără el, poate nici nu m-aș fi ținut de scrimă”. Restul… ține de puterea ei de concentrare și de valoarea pe care a atins-o. E pe locul 2 în lume, conform clasamentului federației internaționale.
Nonșalantă, dar sigură pe ea, stelista antrenată de Dan Podeanu nu s-a mișcat din aria sălii de concurs, deși avea timp să dea o fugă până în Satul Olimpic. ProSport a fost alături de medaliată în diferite intervale ale zilei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER