Fostul principal al Oltchimului și al primei reprezentative feminine rupe tăcerea după cel mai fierbinte an din cariera sa de antrenor. Gheorghe Tadici topește, în sânul familiei, ultimele rămășițe ale zbuciumului de peste an. Un an teribil, în care a urcat și a coborât panta performanței sportive și a înțelegerii umane. După demiterea de la Oltchim, a refuzat să vorbească deschis, cerând răgaz pentru a nu periclita pregătirile naționalei. După eșecul de la Beijing a tăcut din nou, așteptând să fie numit noul selecționer. Acum a vorbit, atingând toate subiectele fierbinți din cel mai tumultuos an al carierei sale de antrenor. Ați revenit la Zalău. Ce ați găsit acasă? Mi-am regăsit liniștea.
Să înțeleg că v-a lipsit tihna sau că regretați că ați acceptat oferta Oltchimului din 2006? Nu. Oferta Oltchim, pentru care îi mulțumesc managerului general Constantin Roibu, mi-a permis să parcurg cel mai bun ciclu olimpic din ultimii 32 de ani ai României. Cu rezultate bune atât la echipa națională, alături de domnul Muși, cât și la club, Oltchim având cea mai bună perioadă din existență, cu rezultate unicat.
A meritat financiar plecarea la Oltchim? A meritat sub toate aspectele, dar în special sportiv. Două titluri naționale, o Cupă a României, Cupa Cupelor, Supercupa Europei și calificarea în premieră în grupele principale ale Ligii Campionilor fac să pălească aspectul financiar.
Relația s-a erodat Perioada de la Oltchim a dus la o erodare a relațiilor pe axa selecționer – jucătoare de lot? O perioadă mai lungă de colaborare produce sudarea, dar și erodarea relațiilor. Normal, au apărut probleme de comunicare. Totuși, acestea au fost puține, dar uneori cu efect nimicitor. Trebuie să se știe însă că preocuparea mea permanentă a fost de a ajuta jucătoarele să facă performanță și le felicit și acum pentru modul în care au înțeles că numai cu muncă și sacrificii se pot face mai multe rezultate de excepție într-un sezon, acționând pe mai multe planuri. Despre acest mod de erodare se poate vorbi eventual, ca o consecință a uzurii fizice care apare. Ce șanse credeți că are Ivica Rimanic? La Oltchim, nu există decât șansa rezultatului. Și uneori nici acesta nu e de ajuns. Dacă Rimanic egalează și depășește rezultatele predecesorului, rămâne, dacă nu, pleacă. Asta e viața noastră. Antrenorul pleacă, conducerea este nemuritoare, iar jucătoarele nu au nicio vină. Sunt responsabile doar cu încasarea la zi a contractelor. Eventual, îmbunătățite după plecarea antrenorului!
Cum vedeți un derby Oltchim – Rulmentul fără Tadici și Târcă? Mai sărac, fără ingredientele care creau mari pasiuni. Recunosc, uneori erau depășite anumite limite, dar făceau parte din regie. Publicul le savura însă mereu.
5 titluri de campion național are Tadici, trei cu Zalăul și două cu Oltchim
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER