Fotbalul francez este un etalon care ne măsoară lungul nasului. Nu ne îngăduie decât cel mult câte un nul. Altminteri, bate la noi ca la fasole. Cum s-a întâmplat și în runda abia încheiată din Liga Campionilor. Prima victimă a fost CFR-ul. În cârca ei, Bordeaux a sărit dezinvolt, rezervându-i un rol subaltern. Mentalitatea de învingători a oaspeților avea să triumfe. Zbaterea clujenilor la nivel înalt a trezit o boare sentimentală în mass-media, unde campioana noastră e privită ca un pui de țăran care a învățat carte, ajungând să nu se mai sprijine în bâtă, ci în volanul unui Mercedes. Fals! CFR e făurită peste noapte din suma unor jucători rutinați importați pe bani grei. Un implant masiv de stranieri ar avea același efect imediat și la Viitorul Însurăței, să zicem, din liga a treia, dacă în târg ar trăi un Paszkany al lor. S-a acreditat ideea că Dorinel Munteanu ar fi omul care aduce ploaie în Ghencea. I s-au atribuit însușiri mesianice, chiar și după egalul cu un Dinamo blajin. De parcă palmaresul lui de antrenor n-ar fi unul modest, cu eșecuri la Pitești și Vaslui, în stare să umbrească parcursul spectaculos din Gruia în propteaua unei conduceri bogate și abile. Deocamdată, Steaua, conectată la temperamentul noului ei tehnician, se bate ca un kamikaze, fără efect pe tabela de marcaj. A alergat-o și a hărțuit-o și pe Lyon. Degeaba.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER