Înjurătura e rotundă

Dinamovistul Marius Niculae vrea să-și bage un membru, unu’ care nu poartă nici ghete, nici mănuși, în gura Stelei. În fotbalul nostru plictisitor și enervant ca o factură la întreținere, declarația asta e faza lunii. Practic, e mai interesant de comentat decât orice meci. În general, talk-show-urile și discuțiile de după etapă sunt mai spectaculoase decât jocurile. De aia merită și ele niște cronici care ar suna cam așa. Gigi Becali a preluat pe piept microfonul, a driblat fin gramatica limbii române și i-a vârât-o în ațe lui Borcea. Cristi Borcea, mentorul spiritual al lui Niculae, vorbește despre combinațiile genetice dintre oile merinos și finanțatorii păduchioși de prin Pipera. Erudit, Cornel Dinu îl introduce pe teren pe Schopenhauer, tehnicianul ăla cu „viața e un vis, moartea e o deșteptare”, cum ar veni un atac promițător terminat cu o deposedare dură prin alunecare. Trică, de la CFR Cluj, verticalizează dezbaterea, imitându-l pe Niculae. Pe teren e chiar mai rău. Jucătorii fac gestul ăla de șoferi cu degetul cu nonșalanța cu care se ridică cartonașele la o licitație pentru opere de artă. Dar, dacă intri în jocul ăsta ca să dai satisfacție unui conducător de club sau galeriei riști mult. Niculae sigur va întâlni un alt fotbalist care va dori să-l întinerească cu fix 27 de ani, opt luni și patru zile. La mulți ani!, nu te enerva frate prin locul ăla întunecos, mă refer la tunelul timpului. Balonul, pardon, înjurătura e rotundă.