România a cucerit la Europenele de la Milano, la feminin, două medalii argint prin Ana Maria Tămîrjan și bronz prin Gabriela Drăgoi. Antrenorul Nicolae Forminte a vorbit despre competiția din Italia și despre fetele care ne-au reprezentat acolo.
Domnule Forminte, care sunt concluziile acestei ediții a CE? Concluziile sunt și pozitive și negative. Trecând peste amărăciunea neobținerii unei medalii de aur sau a mai multor medalii, aș zice că, „cu urciorul ciobit poți merge de câteva ori la cișmea, după care se sparge”, ca să traduc când mergi cu gimnaste accidentate la o competiție, o dată iese, o dată nu. Din fericire ne-a ieșit la Olimpiadă și au reușit să se mobilizeze, din păcate aici nu am reușit la fel.
Ce a făcut diferența? Stând așa imediat după concurs și enervându-mă foarte tare, având și motive, am tras următoarele concluzii: la Jocurile Olimpice, cu probleme de sănătate aproximativ aceleași, antrenamentul pe podium a fost un fiasco, în calificări am făcut un concurs mulțumitor, iar în finală ne-am adunat. Aici, la Europene, am avut antrenamentul pe podium și calificările bune, dar nu ne-au mai ținut mușchii și pentru finală, în cazul Anei Tămîrjan.
Se putea renunța la acel element? Știind că are probleme de sănătate am avut varianta de a-i ușura exercițiul la sol, dar ea și-a exprimat dorința de a concura cu dublu întins. Dacă se întâmpla să vină pe locul 2 cu un exercițiu ușurat mi se imputa că n-am lăsat-o să fructifice la maxim șansa la aur. În primul rând a fost dorința ei să concureze, aveam toate premisele să câștigăm la individual compus, am făcut tot ce s-a putut, însă nu a ținut-o piciorul și nici nu am fost avantajați de vreo ordine de start pe care am avut-o la această competiție. Ce urmează pentru Ana? Grija mea numărul 1 în momentul de față, indiferent unde voi ajunge cu Ana, e ca până la sfârșitul lunii aprilie să-i rezolvăm problema de sănătate sau măcar să știm cu exactitate ce are și care este tratamentul cel mai indicat pentru asta, exceptând pauza. Chelaru a fost la prima ei competiție la senioare… Diana am vrut să fie pentru mine un jolly joker, deși știam că sunt șanse mici ca ea să-și stăpânească emoțiile la bârnă. În prima zi a reușit și ratarea de la sol zic că a fost consecința unei relaxări, după ce a trecut de bârnă și-a zis că a scăpat, a zbârcit solul și nu a prins nici finala. Per total a dat dovadă că este un copil cu potențial și sper că la Mondiale va reuși să convingă. Trebuie să lucrăm foarte bine la bârnă, în sensul de a-i crea confortul psihic de a concura la acest aparat.
Cum vi se pare noul cod? Codul de punctaj e foarte subiectiv, gimnastele românce devin subiect de analize și de studiu, sunt disecate până la os, iar arbitrele vin cu o părere dinainte formată despre evoluția lor. Cred că arbitrajul nu ne mai susține cum făcea.
De ce? E o cauză care ține de strategie, de care se ocupă altcineva, eu mă ocup de pregătire. Se vede această subiectivitate mai ales la aparatele la care deținem supremația: bârnă și sol. În calificări nu v-ați uitat la bârna fetelor… La bârnă unele fete preferă să nu mă uit, pentru că mai scap câte un cuvânt în barbă, așa că prefer să țin ochii în pământ. Deși nici nu trebuie să mă uit pentru că știu cum evoluează după modul în care sună bârna.
Cum se simte Gabi? Gabi a fost la un pas de a nu participa pentru că la ea lucrurile nu sunt rezolvate. Am vrut să nu mai repet greșeala făcută cu Lăcusteanu, care a stat foarte mult timp în pauză. Aceste fete se accidentează copile și trebuie să se reapuce să facă când sunt domnișoare. E un pic mai greu.Nu am vrut ca Drăgoi să treacă prin asta, am forțat participarea fără să aștept nimic de la ea în acest concurs. Am mers cu ea acolo pur și simplu pentru a o ține motivată. Sper să fie un imbold și în lupta pe care o dă cu greutatea. Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER