Pentru cei cu sacoșa

Într-unul dintre episoadele serialului „Comunism pe burta goală” difuzat pe Realitatea TV și intitulat „Sacoșa”, Toni Grecu are o remarcă amară: „Stăteam la coadă câteva ore pentru te miri ce, o luam apoi spre casă și nu mai știam dacă am venit sau plec la cumpărături”. Milioanele de oameni cu sacoșa, milioanele de oameni liberi, vorba unui confrate, cu pensii dincoace de hotarul sărăciei merită măcar o dezbatere despre ce li s-a întâmplat. Măcar atât, o dezbatere despre „linșații de serviciu” Felix, Mona Muscă, Rodica Stănoiu sau vreo glorie sportivă.

Mereu, fără excepție, atunci când se mai șterg de praf câteva file din arhiva CNSAS  – deloc îmtâmplător, ca să-i dăm dreptate și lui Gică Popescu -, se deschide umbrela protectoare. Așa erau vremurile. Măi să fie! În aproape 10 ani de jurnalism la „Sportul”, am plecat de mai multe ori afară cu loturile naționale de fotbal, inclusiv în iadul capitalist. Niciodată nimeni nu m-a întrebat nimic la întoarcere. Doar colegii, dacă e cazul să mai stea după program la o zeamă cu miros de ploșniță. Chirilă și corifeii. Uneori și pașaportul de serviciu era returnat prin intermediari. Nu eram nici pe departe o excepție în redacția „Sportului”, populată ca oricare alt loc de muncă și de zeloși, și de cei care dădeau din coate închipuindu-și că au aripi zburând nicăieri. Așa erau vremurile unora, nu și ale celor cu sacoșă, amuzați de îndemnul „mai răsfirați, băieți!”