Tăcerea

Toți trăiesc, sunt vii și au cel puțin câte o intervenție pe zi la talk-show-urile sportive. Frații Becali și Gică Popescu. Noi toți ne dăm cu presupusul în cazul Mutu, ne înfuriem, ne crucim, scotocim după răzbunări închipuite sau nu, ei sunt însă singurii care știu cu adevărat ce s-a întâmplat în acele zile la Londra, cum s-a produs de fapt ruptura de Chelsea. Cum face ochi o informație legată de datoria de 17 milioane de euro, toate televiziunile noastre se întorc la imaginile de arhivă de atunci cu Mutu, crispat, cu părul lung și lins, în costum negru, flancat în fața reporterilor de Victor Becali și Gică Popescu, reprezentanții săi până la păcatul cocainei.

Singura precizare i-a aparținut lui Giovani Becali, care, într-o emisiune televizată în care, ați ghicit, i-a aruncat microfonul în față lui Horia Ivanovici, a recunoscut că l-a avertizat în mai multe rânduri pe Mutu, înghiontit de răbufnirile lui Mourinho. Nu trebuia să traducă nimeni nimic. Divorțul Mutu – Mourinho se produsese cu mult înaintea testului doping comandat, alibiul perfect când vrei să te descotorosești de cineva care-ți stă în gât ca un os de pește.

A fost singura referire punctuală, la obiect. În rest, doar tăcere camuflată onest după rezilierea contractului de impresariere. Acum nu ne-a mai rămas decât să ne mai minunăm o dată de decizia TAS-ului și de insistența cu care Chelsea vrea să-și scoată din pagubă. Totul pare o mare nedreptate. Doar pare, pentru că nu știm ce era scris, de fapt, în contractul semnat cu Chelsea, cel cu care londonezii au câștigat în toate instanțele. Resemnările lui Juve și ale Fiorentinei poate că spun mai mult decât ne place nouă să credem.