Recunosc că a început să-mi placă de Mitică Dragomir, al dracu’ de mafiot simpatic! E plină țara asta de securiști libidinoși și de milițieni grobieni, dar ca nea Mitică nu-i niciunul. Acum vreo 7-8 ani i-am luat un interviu la sediul vechi al Cooperativei. A apărut ca un păianjen în gura hrubei întunecoase și m-a tras într-un birou luminat doar de dinții lui rânjiți. Deși congestionat în aspect, repezit în gesturi și abrupt în vorbire, don Corleone era un tip foarte relaxat, de genul binecunoscut: „știu eu ce știu, fraiere”.
Istoria a arătat că Oracolul chiar știa dinainte, atât scorurile, cât și viitorii antrenori ai Stelei, dar mai ales de necalificările europene și naționale. Timpul a trecut, banii i-au intrat teancuri-teancuri, și-a ridicat câteva bloculețe închiriate în Cotroceni, un complex de viloaie scumpe și fără curți în Pipera, hotel de cristal, terasă dărâmată ostentativ în Herastrău, și astea numai din economia lui supraterană. Apoi și-a făcut din plastilină un copil bogat, cuvertură pentru salteaua cu bani.
Acum Mitică a tras clopotele la Ligă și a reușit inevitabilul: s-a reales președinte. Niciun contracandidat, aproape nicio abținere, un vot împotrivă, iar pe Unirea o s-o țină minte, n-aveți grijă. Bravo, dom Mitică, iar i-ai dovedit! Ce roluri de film de acțiune ai avut: căpitan de miliție, bișnițar la Victoria București, pușcăriaș barbugiu, pupincuristul lui Vaccin Tudor, birjar în limbaj, groparul lui FC Național etc. Iar acum joci în Neînvinsul. De ce oare n-ai candidat la Președinție? Aveam și noi un Obama negru cu părul alb. Apropo de negru. Nea Mitică, cine câștigă, dom’le, în Africa de Sud?
articol scris de Mihai Găinușă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER