Să-ți fie rușine, Copos… Te-am răbdat, te-am așteptat, dar clubul nu l-ai dat… Vinde Rapidul și lasă-ne… Vorbe cu năduf pe buzele celor două-trei mii de suporteri rămași pe dinafară sâmbătă în Giulești. A mers vestea că, la ultimul meci acasă al Rapidului, intrarea e liberă și s-a bulucit lumea la casele cu tichete ca la cazanele cu fasole și cârnați ale lui Vanghelie. Bineînțeles că tot Copos și-a luat porția de înjurături pentru că n-a făcut stadionul din elastic, să-l întindă ca să încapă tot neamul. Tot turul, Spadacio, Ioniță și ceilalți s-au încălzit doar la pieptul galeriei de la peluză, focoasă și dăruită fără vreun contract prenupțial. În contrast jenant cu tribuna a doua, tristă, rece, moțăită și arareori pe jumătate populată, cu pâlcuri răzlețite care adânceau senzația de goliciune. La toate aceste partide, cu Vaslui sau CFR, unde au fost toți acești înfuriați de sâmbătă? Au fost peste tot acasă, acasă în fața televizorului, la terase, la plimbări prin mall-uri. În Giulești nu se dădeau cârnați.
La conferința de presă de sâmbătă, lui Nae Manea îi stătea pe geană o lacrimă nostalgică. „N-am mai trăit o asemenea atmosferă poate de pe vremea când jucam eu, chiar și la matineu pe Republicii”. Spectacol unic cu o galerie în jurul a 15-20 de mii de patimi, mai ales după Mundialul argentinian, când a fost copiată din mers moda papelitos, milioane de hârtiuțe luate de vânt din careul lui Kempes și purtate în cel al lui Manea și Bartales. Pe toate acele milioane de papelitos, forfecate din hârtie de ziar, scria farmecul vieții. Intrare generală 10 lei, cât două pachete de Snagov, cârnații și berea pe cont propriu după.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER