La 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, spiritul cizmarului trăiește prin Mitică Dragomir. Acest individ unsuros, care-și dă ochii peste cap cu viteza unui flipper stricat și care s-a autointitulat Don Corleone, ce blasfemie!, a călcat alaltăieri peste faptul că Mircea Sandu se reface pe un pat de spital la Nisa și a dat buzna într-un Comitet Executiv. De ce blasfemie? Don Corleone era un personaj de film. Mitică e o caricatură. Nici măcar reușită. Corleone era un șmecher. Dragomir e o reptilă gata să-și recompună coada după cum îi dictează șefii lui, vătafii de cluburi. Mitică nu e șeful președinților, așa cum vrea el să creadă, ci valetul lor. „Vreți să reducem cu 50 la sută contractele fotbaliștilor? Vineee băiatul!”. Cică e caz de forță majoră pe criza asta. Ce mazetă de președinte! Bine, e președintele LPF pe care președinții mucegăiți de pe la cluburi îl merită.
Data strigării pentru șefia FRF, altă cacealma. S-a fixat prin decret ziua de 25 ianuarie 2010. „Sunt 15 zile pentru campanie”, a socotit de la Nisa eternul Mircea Sandu. Aferim! Bine, nu-l plângem pe Gică Popescu. Are experiența trecutelor alegeri în care i-a dat broboane reci eternului. Mai rău e la Costi Iacov. La alegerile pentru Cotroceni a fost un tip, Ninel Potârcă, cu vreo 0,1 la sută din sufragii. Groparul lui FC Național se plânge, pe bună dreptate, că-l arde timpul. Costi, să n-ajungi un Ninel Potârcă al Casei Fotbalului!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER