La 63 de ani arată mult mai bine decât te-ai fi așteptat ascultând toate poveștile despre aventurile sale de pahar. „Mi-a plăcut viața, să beau, să iubesc, să mă distrez, tot ce înseamnă ea. N-am niciun regret din punctul ăsta de vedere”, spune Narcis Coman, fost internațional român, cândva desemnat cel mai bun jucător al anului, acum retras acasă, la Giurgiu.
Coman a prins anii boemi ai fotbalului românesc, anii 60 și 70, când, spun cei care au trăit acele vremuri, România rivaliza la număr de talente fotbalistice cu Brazilia! Ani în care fotbalul se împletea obligatoriu – pentru mulți dintre ei – cu plăcerile vieții.
„Am băut recolte întregi!”
Poate că asta, poate că firea lui rebelă și libertină au făcut ca Narcis Coman să nu ajungă acolo unde i-ar fi permis talentul cu care a fost înzestrat. „Da, mi-a plăcut să beau, recunosc – se confesează el -, dar am băut cu cap. Nu aiurea, să torn în mine și nici să plec pe trei cărări. Și să vă mai spun ceva, eu în viața mea n-am băut tărie. Doar vin și bere. De-astea am băut butoaie, cisterne, recolte întregi! Zile și nopți! Știam însă când să mă opresc, când să mă antrenez la nivel maxim, iar la meciuri eram ca nou. Ă‚sta mi-era felul, dacă nu-mi făceam eu plinul, n-aveam putere!”.
De nouă ani n-a mai pus însă mâna pe pahar! O spune el, o spun și cunoscuții. „Mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să nu mai beau o lună? Apoi încă o lună, și încă una. Și tot așa. Recunosc, uneori mi-e o poftă de nu mai pot de un pahar de vin sau de o bere, dar mi-e teamă că, dacă iau un pahar, pe urmă iar nu mă mai opresc!”. N-a suportat viața de la Steaua și de la Dinamo
Dintre toate cluburile pe unde a umblat, cel mai mult i-a plăcut la Pitești și la Târgoviște. „La Pitești a fost frumos, doi ani am apărat acolo, între 1966 și 1968. Aveam libertatea pe care o doream. Ce viață! Ce șprițuri! Prietenia cu Dobrin… Atunci a venit și prima convocare la națională, unde am debutat cu Polonia, la Cracovia, la un 0-0”.
Coman continuă cu episodul Dinamo, unde – surpriză! – descrie fapte de acum trei decenii, dar care s-ar potrivi și azi foarte bine. „Apoi m-a luat Dinamo București, dar aici nu mi-a plăcut. Era regim cazon, ori eu, care nu-mi plăcea să fiu controlat, nu puteam suporta asta. Plus că era multă parșivenie acolo, dacă mergeam la șpriț cu cineva, a doua zi afla imediat conducerea! În echipă erau bisericuțe. Ce să mai, nu mi-a plăcut… Ca să mă lase să plec, am îndurat 60 de zile de arest, făcute la garnizoana aia de pe Dealul Spirii, de la Uranus (n.r. – unde se află acum Casa Poporului)! La fel, apoi, la Steaua. Iar mult control, multă disciplină, niciodată nu m-am putut adapta, eu aveam stilul meu de viață”.
„Azi se apără până la 40 de ani pentru că nu are cine să-ți ia locul!”
După o escală de la un an la SC Bacău a urmat ultima etapă din carieră, CS Târgoviște. Patru ani lângă Turnul Chindiei, din 1976 până în 1980. „Ce viață frumoasă și acolo. Și ce mult m-au iubit suporterii târgovișteni…”.
De acolo s-a produs revenirea miraculoasă la națională, la 32 de ani. Dar tot Târgoviște a însemnat și finalul carierei. „Din cauza antrenorului Ștefan Coidum. Nu suporta jucătorii cu personalitate, așa că ne-a îndepărtat pe mine și pe Gigi Tătaru”, acuză fostul internațional. „Aveam 34 de ani, am spus gata și pentru că mă săturasem, dar și pentru că avea cine veni din urmă, nu ca acum, când stai până la 40 de ani în poartă pentru că n-are cine să-ți ia locul! Am ajuns să aducem portari de afară. Noi, care aveam școală extraordinară de portari…”.
1 trofeu a câștigat Narcis Coman în cariera sa: Cupa României, cu Steaua, în 1971, după 3-2 în finală cu Dinamo
„Regret că nu am câștigat un titlu de campion, deși am jucat la Steaua și la Dinamo. Regret și că n-am fost lăsat să plec afară. Aveam oferte de la Sevilla și Corinthians”, Narcis Coman
„Pentru titlul ăla de cel mai bun fotbalist român al anului n-am primit nici măcar o diplomă din partea federației! Nu eram foarte simpatizat acolo!”, Narcis Coman
„Coman a fost un portar foarte talentat, cu calități deosebite pentru postul ăsta, dar, din păcate, a avut o slăbiciune pentru Bachus. Putea ajunge mult mai sus dacă n-ar fi avut viciul ăsta„, Angelo Niculescu, fost selecționer
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER