„Moțul” a primit primele laude în retur după meciul cu Rapid, culmea, pierdut cu 1-0. Asta pentru că, explică el, echipa începe să înțeleagă cerințele sale
„Timpul nu mai avea răbdare”, o concluzie pe care românii o îmbrățișează de când Marin Preda a scris-o în „Moromeții”, o concluzie pe care Sabău se încăpățânează însă să o ignore și încearcă prin muncă să schimbe, în timp, imaginea fotbalului practicat de Poli.
Ați adunat cele mai multe laude după prima înfrângere în retur. Este Poli într-o creștere?
Da. Mă bucură mult atitudinea și existența acelei stări de spirit de luptă. Trebuie să îți dorești foarte mult, pentru că fotbalul românesc merge foarte mult pe organizare și pe voință.
Voință?
Atunci când de fiecare dată faci un lucru, în timp poate să existe progres. Jucătorii vin cu un bagaj de cunoștințe sărac, se lucrează foarte puțin la copii și juniori și ajung cu lipsuri foarte mari la primele echipe. Atunci noi, antrenorii care vrem să-i facem să joace ceva, suntem de multe ori incomozi. De multe ori le este foarte greu de acceptat când îi corectezi, îi disciplinezi, le arăți ce înseamnă jocul de fotbal și cum ar trebui jucat. Pentru asta, este nevoie de multă răbdare, și ei au nevoie de multă răbdare, și eu pentru a-i face să înțeleagă că numai așa pot să progreseze. Pot progresa numai dacă gândesc, dacă sunt preocupați în antrenament și în joc, concentrați în pregătiri, dar în același timp în fiecare meci să repete lucrurile bune.
Au fost cazuri în care să nu le convină critica?
Cum să nu! Unui om îi place să fie numai lăudat. În general ne place să fim numai lăudați. Dar când le spun că este pentru binele lor, unii reușesc să înțeleagă acest lucru și încearcă să se corecteze, pentru că nu e un moft al meu.
„Baza pe dinamică și posesie”
Spuneați că Poli nu a fost concepută să construiască și se baza foarte mult pe contraatacul cu Gigel Bucur. Încercați să schimbați acest mod de joc?
La antrenamente fac numai posesie, toată ziua ducem mingea de la fundaș la mijlocaș și apoi la atacant, dar sunt niște automatisme care s-au format. Nu critic ce s-a întâmplat până acum, fiecare are filosofia sa de a antrena. Eu văd fotbalul într-un anumit fel și va trebui să și accept automatismele formate, dar în același timp este o luptă permanentă să îi conving pe jucători să accepte ceea ce vreau de la jocul de fotbal,, unul bazat pe dinamică și posesie.
Cociș, Kozak și poate chiar Bourceanu sau Contra, sunt jucători care pot schimba fața jocului la centru?
Cred că orice jucător poate avea acest rol dacă acceptă, vrea și vede că e un lucru bun jocul combinativ, că e bine să ceară tot timpul mingea, să fie în joc.
Este a doua repriză cu Rapid un exemplu în acest sens, când ați dominat tactic jocul?
Da. S-a pus permanent presiune și s-a dus mingea în față. S-a construit foarte mult, pe un teren destul de greu. Echipa a avut și ritm, a alergat foarte mult. Chiar am arătat bine ca și construcție de joc, deci se poate. Încet încet prindem încredere, dar este nevoie de timp. Au fost multe schimbări în lot, mulți jucători noi.
Credeți că nici lumea nu are răbdare?
Daa, sigur! Nu există niciun proiect, nu e vorba numai de fotbal, ci în toate domeniile nu există răbdare, pe un proiect foarte clar. Totul se face pentru moment pentru câștigul imediat, nu se construiește nimic, nu se pun bazele unui lucru solid. Dar o echipă puternică se face în timp. Este nevoie să găsești jucători care au mentalitate de performanță, de rigoare, ambiție, nu doar jucători care știu să dea într-o minge. În fotbal, numai ca să faci un lot de echipă îți trebuie doi ani de zile.
Cum vedeți reacțiile de supărare ale publicului?
Sunt cauzate și de intoxicații, analize neprofesioniste. Este și reacția firească de supărare, de multe ori încerc să o înțeleg. A doua zi am stat de vorbă cu câțiva și spuneau: „dom’le, nu știu ce s-a întâmplat, m-a luat valul, am strigat «demisia!» și eu știu ce se lucrează aici și ce pasiune este. Dar eram nervos”. Foarte multă lume apreciază forma de moment. Ieșirea asta de nervozitate, de supărare, se întâmplă… Unii trec mai ușor, alții mai greu, suntem diferiți ca oameni și fiecare e afectat în felul lui.
„Te doare când ești apreciat numai la bine”
Cum ați resimțit momentele de tensiune și criticile?
E foarte greu pentru că vezi câtă pasiune pui, câtă muncă faci, câte sacrificii există, nopți pierdute în vizionări. Te doare când vezi că ești apreciat numai când lucrurile merg bine, iar când ai nevoie nu ești sprijinit, ba din contră. Dar sunt și mulți care apreciază.
Ce s-a lăsat în afara acestor analize?
Nu s-a analizat exact ce se poate face într-un timp atât de scurt, nu s-a analizat că este o echipă în totală schimbare față de toate celelalte echipe care au un lot stabil.
Spuneați că jucătorii vin cu mari lipsuri din centrele de copii și juniori. Răzvan Lucescu blama și el recent calitatea sportivă. Pe scurt, ce avem de făcut?
În primul rând, trebuie investit în infrastructură, asta e tot. Ce există în Italia în divizia D, noi avem în divizia A. Noi considerăm că avem condiții, dar nu ne ridicăm la nivelul celorlalți. Dacă vreți să vedeți ce înseamnă condiții, mergeți la școala de fotbal a lui Gică Hagi. Atunci ne dăm seama despre ce e vorba.
„Întotdeauna voi încerca să îi laud pe jucători atunci când lucrurile merg bine, când sunt preocupați și au atitudine. Dar nu o să evit să îi corectez, o să le spun atunci când greșesc, chiar dacă nu le convine”
„În trei ani formezi o echipă. Sunt niște pași, degeaba închizi ochii și mergi la întâmplare. Poate să iasă un rezultat o dată, dar e întâmplare”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER