Nu văd mingea, dar fac minuni cu ea. Torbalul e calea lor de evadare dintr-o lume pe care doar și-o imaginează și se consideră, pe bună dreptate, sportivi de performanță.
O sală de sport într-un liceu și câteva mingi. Nimic inedit până acum. Când intră elevii pregătiți pentru antrenament, realizezi însă că ceea ce fac ei întrece orice record atins vreodată de un sportiv obișnuit. Unii nu văd deloc și sunt conduși în sală de alții care sunt slab văzători. Majoritatea ia loc pe bancă, iar pe teren rămân doar șase băieți, pregătiți de antrenament. Sunt elevi la Liceul pentru Deficienți de Vedere din Cluj și, chiar dacă viața a fost dură cu ei, asta nu i-a împiedicat să practice un sport și să ajungă să facă performanță. Joacă torbal, un sport destinat nevăzătorilor, și, în ultimii ani, au ajuns printre cei mai buni în Europa.
Se folosește o minge „sunătoare” „Am început să jucăm după 1990 un sport numit golbal, din dorința de a oferi unor copii, până atunci sedentari, șansa de a face mișcare. Doi ani mai târziu am format o echipă de torbal (n.r. – înrudit cu golbalul), joc de echipă care se dispută la două porți, cu minge «sunătoare»”, își amintește profesorul de sport Tiberiu Furda, cel care îi antrenează de 19 de ani.
După ’92 au apărut și rezultatele, iar din 2005 echipa din Cluj a câștigat toate concursurile europene la care a participat. „Am fost în Ungaria, Germania, Bulgaria, Italia, Anglia, Franța, iar din ’97 un club din Elveția ne invită în fiecare an la un turneu european de mare prestigiu. Jucăm sub titulatura LDV Cluj-Napoca, dar reprezentăm România. Suntem singura echipă de torbal din țară care face performanță. Din 2005 am câștigat tot. Cred că putem să concurăm cu oricare echipă de torbal din Europa”, se mândrește Furda cu elevii săi.
Merg la fotbal și ascultă atmosfera! Chiar dacă unii dintre ei n-au văzut în viața lor un meci de fotbal, cei mai mulți dintre aceștia sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă în Liga I. Mihai Căbuz este prezentat de profesorul Tiberiu Furda drept „unul dintre cei mai buni jucători de torbal din Europa”. Spune că e fan al CFR-ului. „Merg pe stadion și, chiar dacă nu văd meciul, e important să simt atmosfera și echipa”, povestește Căbuz. Are 19 ani și nici nu mai știe când s-a apucat de torbal. „Totul se bazează pe simț. Trebuie să simți adversarul. Mi-a intrat în sânge acest sport, chiar dacă efortul este destul de mare. Când sunt pe teren, mă simt sportiv și simt când publicul mă apreciază”, povestește Căbuz.
„N-avem bani să ducem șase jucători la turnee și ducem doar patru. Cred că vom pune și bani de la noi pentru a participa în Italia, la Turneul «Cupa Atri» din 19 iunie 2010”, Tiberiu Furda, profesor de sport
„Să-l dea afară pe Mandorlini!” Liceul pentru Deficienți de Vedere are și secție de înot, care a fost sponsorizată de scurt timp cu 1.000 de euro de Arpad Paszkany, patronul CFR-ului. „Ne‑au dat bani, tricouri și șepci. Eu sunt mare fan CFR”, povestește Nicușor Carolea. Are 13 ani, vede destul de rău și a crescut la orfelinat. Nu e în echipa de torbal, dar speră să ajungă acolo. „Mă uit la meciurile CFR-ului și le povestesc celor care nu văd deloc. Au venit jucători buni, ca De Zerbi, Piccolo și Bottone, și sper să luăm campionatul. Aș vrea să-l dea afară pe Mandorlini (n.r. – foto), pentru că nu-mi place de el”, spune puștiul al cărui unic vis e să ajungă fotbalist. „Vreau să fac operație și să pot vedea normal. Atunci o să joc și eu fotbal”, este dorința lui Nicușor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER